Aici poti sa afli lucruri interesante despre vin, sa descoperi vinuri de exceptie din Romania si din strainatate, sa primesti raspunsuri la intrebari si sa inveti tot ce trebuie pentru ca sa devii un cunoscator adevarat!
Blog Răzvan Jurca
Vine omul, dar mai si pleaca!
Smerenie 2008 – Revansa punctelor pierdute
Din capul locului: Am facut bine ca am pregatit o revansa inainte sa postez un verdict referitor la acest vin.
Iata ce si cum: aseara m-am reintalnit la Cafeneaua de Presa cu Smerenie 2008 in compania lui Liviu Grigorica, a lui Cezar, Vali si a invitatilor la degustarea anuntata alaltaieri pe blog.
Smerenie 2008 astepta cuminte, in decantoare, aerisit cu o jumatate de ora inaintea degustarii, confruntarea.
Liviu Grigorica il toarna in pahare. Observ prima diferenta fata de 2007, foarte subtila insa: culoarea – un rubiniu intens cu reflexe magenta, foarte luminos, nu am sesizat purpuriul intens si nuanta mai intunecata a editiei din 2007, ceea ce m-a facut sa fiu foarte atent la ce urma sa spuna vinul, mai apoi:
Nasul – ei bine, da! Inconfundabil, Smerenie! L-as recunoaste si legat la ochi! Bravo! E. din nou, neasemuitul – notele intense de visine supracoapte, de martipan si gutuie – sustinute la a doua adulmecare de nuante subtile de piper negru (marca Oprisorului 
cacao, lemn si caramel, cu o nota eterica de eucalipt, mai degraba decat menta, cum am vrut sa zic la inceput. Frumos, foarte frumos, impresionant!
Structura si gustul: pe corp mediu si 13.3% alc, vinul e sec, dar are o iluzie de dulce care se lasa simtita dupa prima inghitire, odata cu explozia de fructe negre dar sa nu anticipam ) Fructos si mai rotund, parca, decat Smerenie 2007 (ceea ce la mine puncteaza o evolutie buna), visinele coapte fac parada pe limba, lasand sa se exprime in gust vanilie, scortisoara si caramel, taninii bine integrati contribuind la senzatia ca in vin exista gutuie, dar si prune lejer afumate.
Finalul: beton! Lung, indicibil de complex. In post-gust, tuse puternice de coacaze, mure si afine (deci fructele negre fac partitura in final), pana la smochine, coaja de mar verde, salvie si eucalipt – o nebunie bine sustinuta de alcool si care revine obsedant, ca un ecou, zeci de secunde dupa ce ai inghitit!
Nota: Jocul tanar-batran din Smerenie 2007 nu l-am simtit in acest vin. 2008-ul e tanar, viguros, un pic impertinent, mai zburda putin in sticla (eu l-as mai fi lasat vreo 6 luni inainte sa-l scot in lume:) dar deloc deranjanta aceasta impetuozitate: mie-mi place si zic ca-i sporeste originalitatea
Concluzie: Smerenie 2008 e acelasi vin de liga mare, al carui caracter se regaseste la confuzie in 2007 – ceea ce confirma semnaturile de pe eticheta. Acelasi vin, insa ceva mai evoluat, cupajul de Pinot Noir, Shiraz si Dornfelder fiind diferit in proportii de cel din 2007. Vinul este insa la fel de bun.
Acum pot sa spun linistit si pe gustate: minunea din 2007 s-a repetat – drept pentru care recomand Smerenie 2008 cu toata caldura, acordandu-i 89 de puncte!
Interesant: cea de-a treia sticla a degustarii a fost turnata la pahar imediat dupa deschidere. Surprinzator, vinul exceptional fara sa necesite aerisire in prealabil. Liviu a spus-o, eu am vazut si am gustat, deci recomand ca vinul sa fie baut si fara aerare.
S-ar putea să te mai intereseze:
13 comentarii la “Smerenie 2008 – Revansa punctelor pierdute”
Comentează acest articol
Articol © 2009 Vin... şi plec!
Răzvan, ştii ce-am să fac? Ba nu, mai întâi trebuia să te întreb: Ştii ce se întâmpla dacă eram bucureştean? Aş fi făcut pe dracu-n patru să nu lipsesc de la degustările voastre. Şi-acum revin la prima întrebare, căreia aş vrea să-i dau un răspuns. Îi foarte fain cum descoperi tu, plin de smerenie, toate nuanţele alea de vişine supracoapte, de marţipan şi gutuie, de piper negru, cacao, lemn şi caramel, de eucalipt şi nu tocmai de mentă, de vanilie, scortişoară şi caramel, dar şi de prune afumate. Aşa că ştii ce-am să fac? Uite acuma mă duc şi-mi cumpăr toate mirodeniile şi bunătăţurile astea de prin supermarket, le gust pe toate şi după aceea mă pregătesc să le recunosc în vinuri. Că asta e de-a dreptul o poezie a simţurilor.
Ştii, şi mie îmi stârnesc vinurile tot felul de simţuri şi gusturi. Decât că pe multe nu le recunosc poate fiindcă nu le-am gustat deloc sau îndeajuns. Însă mai mult decât orice, vinurile îmi stârnesc amintirile şi cuvintele. Şi dacă nu doresc să le descriu “tehnic”, îmi place să cred că povestea pe care o inspiră poate să spună multe, indirect, despre ele însele.
Trebuie sa-ti marturisesc un secret: eu m-am format un pic mai detaliat decat o face un iubitor atent – am trecut la etapa urmatoare, profesionista, daca vrei, de degustare si critica de vin (sunt critic de vin afiliat FIJEV, corespondez la Decanter London, Vinul.ro, sunt membru in comunitatile mustlovewine si snooth.com), si am luat, in consecinta, arsenalul profesionistilor: Le nez du vin al lui Jean Lenoir – masterkit-ul de 54 de arome sintetizate in tot atatea flacoane pe care le adulmec ori de cate ori incep sa uit. De aici am dobandit experienta de a descompune vinurile in nuante si, evident, prin exercitiul degustarilor la care particip permanent – in tara si in afara. Iti recomand, evident, si tie aceasta experienta initiatica. Incepe prin a vizita site-ul lui Jean Lenoir pe http://www.nezduvin.com si, daca crezi ca e momentul sa treci la aceasta etapa, spune-mi si iti fac rost de un masterkit. Deocamdata insa, iata, mie imi place cum scrii tu despre vin mult mai mult decat o fac eu – si asta te transforma intr-un interlocutor care are ceea ce mie imi lipseste – marele talent de a asocia vinul cu amintiri si cuvinte bine alese
Iata de ce cred, ca asa cum suntem acum, facem o echipa buna impreuna, completandu-ne reciproc pe aceeasi tema incredibil de generoasa: vinul si miracolul sau etern!
Gata, super, cum facem? Mă şi văd un Dustin Hoffman în “Perfume”, doar că unul adulmecând ca un basset al parfumurilor miresmele vinului, descoperind tot-tot-tot prin lărgirea nărilor şi transformând asta într-un exerciţiu spiritual. Sau mai degrabă mă văd ca un Jean-Baptiste Grenouille… Unde mai pui că odată şi odată voi găsi într-o vinotecă/hrubă/tainiţă acel vin la superlativ care, o dată deschis, îi va copleşi pe toţi oamenii cu cele 1001 de nuanţe olfactive, transportându-i direct în paradis. Voi exclama atunci Est! Est! Est! şi voi şti că asta mi se trage de la masterkit-ul recomandat de tine şi de la nez du vin-ul maestrului Lenoir. Aşa că, dacă îmi faci rost de amintirile alea mirositoare din flacoane, am să mă închid în intimitatea vinotecii mele, adică în cel mai îndepărtat cotlon al casei, şi le voi repeta la nesfârşit. Aşa am să ajung să descompun substanţa vinului până într-atât încât să dau şi de ceea ce este inefabil, sufletul vinului şi al locului în care creşte via şi se coc strugurii.
Şi mai ştii ceva? Până mai acum nişte ani, când încă nu mi se tociseră simţurile originare, aveam capacitatea să-mi amintesc mirosuri din copilărie. Mă năpădeau asociindu-se cu amintirile vizuale: puteam să simt cum mirosea câmpul, nămolul pârâului, presimţirea toamnei în vântul de august, podelele casei şi praful şi izlazul de la ţară pe care mă jucam necontenit. Cum miroseau atunci, acum peste 30 de ani, cum mirosea totul, toate obiectele şi fiinţele… Nu puteam să exprim asta şi nici nu puteam să comunic, fiindcă aş fi fost nevoit să inventez un limbaj olfactiv şi nu numai. Între timp, acuitatea asta mi s-a mai tocit, cu toate că, uneori, parcă nasul îmi aduce aminte de ceva adulmecat de mult, al cărui nume l-am uitat. Oare pentru această nostalgie nu s-o fi născocit nici un masterkit?
Aici tu esti masterkit-ul – iar exercitiul degustarilor trecute vine prin repetitia afectiva, exact cum facea Jean Baptiste, colectionarul de arome, asta pana sa se apuce sa le captureze in modul stiut
) Tot asa, apropos, eu sunt de loc din Petrosani, adica aproape de cabana lui nea Sandu pe care insa n-am vizitat-o niciodata, localnic fiind 
Vezi, poate asa poate incepe si pentru mine exercitiul reincarcarii afective – mai multa atentie la ce ma inconjoara si la ce e atat de aproape de mine incat pur si simplu nu reusesc sa-l vad. Frumoasa lectie imi tii – promit ca voi fi un elev silitor!
Evident ca imi plac asocierile afective ale buchetelor, mai ales la vin – si mai ales atunci cand ele vin dintr-un mediu care si mie mi-este familiar. Cand eram mic, eu am crescut tot in Banat, la Timisoara aveam o casa cu curte mare, unde zburdam cat era ziua de lunga si, la fel ca tine, dar inconstient, inmagazinam aromele pe care mi le amintesc si acum – cum mirosea spais-ul bunicii, podul fierbinte, in miez de iulie, plin de carti acoperite cu praf (asta e una dintre cele mai puternice arome de care imi amintesc, namolul din spatele casei, dar si atat de compexul (aproape mistic) buchet al pamantului din gradina proaspat udat. Dar vezi tu, la “persimtirea toamnei in vantul de august” nu m-am gandit niciodata – si aici imi ridic palaria in fata ta, pentru ca mi-as dori sa imi amintesc de el in acest fel
Apropos: Cuvee Uberland 2006 se tine bine la mine. Am deschis aseara si e OK.
Revin cu un mesaj in care iti voi comunica daca la magazinul de unde cumpar eu vin de preferinta, pentru ca selectia-i buna si preturile mai mult decat decente (Ethic Wine, Strada G Calinescu nr 2, Cartier Floreasca) mai au vreun exemplar din nasul vinului si iti spun cat costa. Daca o sa-l vrei, ti-l cumpar si ti-l trimit, iar tu o sa-mi virezi contravaloarea in contul pe care o sa ti-l dau. Mie imi este mai mult decat util, cu atat mai mult cu cat el nu cuprinde doar aromele esentiale din spatiul nostru geografic, ci are si arome exotice pe care noi nu le cunoastem, dar care, fir-ar sa fie, se regasesc in vin, cateodata
Mulţumesc pentru aprecieri, Răzvan, şi pentru efortul cu masterkit-ul. În paralel, eu am să mă interesez în zona noastră, la Timişoara şi Arad, dacă se găseşte produsul cu pricina. Şi-ţi dau semn îndată ce aflu asta, dacă mai e cazul să te săcâi pe tine cu procurarea lui. Ceea ce ştiu e că îl vreau, cu aceeaşi încăpăţânare cu care îmi doresc un dicţionar de simboluri ori o carte de Llosa, Faulkner sar Marquez, şi nu mă voi lăsa până nu îl voi avea.
Mă bucur că Uberlandul tău e bine. Înseamnă că am cumpărat eu sticlele nepotrivite. Nu se va mai repeta…
Dragul meu,
Vad ca pe site-ul lui Lenoir, master kit-ul este 300 de EUR. Eu nu-mi aduc aminte sa fi dat atatia bani pe cel pe care l-am luat din Romania (e adevarat, l-am cumparat acum vreo 3 ani
. In orice caz, iti voi transmite cat costa cand intreb la magazin, si atunci poti face comparatie cu cat costa la tine, daca gasesti.
Inutil sa zic ca recomand ca extensie a masterkit-ului catalogul cu defecte ale vinului
Sunt 12 fiole acolo care miros a buda iadului, dar cateodata te intalnesti cu vin defect si chiar vrei sa stii ce are – brosura din interior explica ce cauzeaza defectele pe care nasul le simte ca simptom 
Bine, vorbim. Transmite-mi, te rog, adresa ta de e-mail unde o sa-ti pun si numarul meu de telefon, sa si vorbim din cand in cand, daca ai chef. Sunt si pe Facebook – Razvan Jurca -si acolo e mai usor sa dai de mine.
Buuun, super. Vreau şi fiolele alea 12 urât mirositoare, le cauuut. Poţi să-mi scrii aici: alurosoni@gmail.com sau aici: vali.zestrean@gmail.com, unde vrei. Îs faine extensiile astea de gâdilat nările, abia aştept să le încerc şi apoi să văd dacă am amintiri olfactive legate de ele. Îţi dai seama ce de repetiţii o să mai fac…
Kitul de arome este într-adevăr scump. Asta e, omul e celebru şi a fost primul, aşa că şi răsplata îi e pe măsură
.
Eu am primit cadou kitul în versiunea restrânsă, cel cu 24 de arome, cu care m-am delectat de mai multe ori. Deşi sunt un mare fan al referinţelor de arome, trebuie spus că setul de aorme al lui Lenoir nu este perfect. Sunt cel puţin 3 arome cu care eu nu sunt deloc de acord, spre exemplu ardeiul gras: dacă pui alături un ardei gras şi sticluţa cu aroma corespunzătoare, vei remarca faptul că nu au mai nimic în comun. Şi din păcate nu e singura aromă controversată.
Însă tot e mai bine decât nimic. Măcar să fie un consens asupra acestui referenţial aromatic, deşi sunt cam circumspect. Până la urmă nici nu prea contează aromele exacte pe care ţi le evocă un vin, partea olfactivă e departe de a depăşi bariera subiectivă, contează mai mult aprecierea altor aspecte, cum ar fi complexitate, eleganţă, echilibru, post-gust, şi să nu uităm de valoarea hedonistică, poate cea mai importantă pentru noi, ca şi consumatori.
Sunteti de belea’; citez din Petre Tutea:
“Am vrut dintotdeauna sa scriu o teza de doctorat despre Aflatul in treaba la romani ca metoda de lucru.
Ati fi subiectii primului capitol.
@un roman: poate, însă pentru cei care îşi doresc să exprime despre un vin mai mult decât “mamă, ce bun e” sau “frate, ce mi-a plăcut ăsta” este necesar un vocabular, o metodă şi atenţie acordată actului evaluării, separat de actul hedonistic. Iar asta duce la acele descrieri considerate inutile şi prea subiective de unii, dar care mie mi se par mai utile decât punctajele arbitrare, care au o viaţă prea limitată de evoluţia vinului.
Iar acel vocabular trebuie cumva să aibă un numitor comun pentru a transmite o informaţie utilă celorlalţi participanţi la comunicare. Iar cum vocabularul olfactiv este şi aşa destul de firav şi dependent de cultura şi istoria personală a fiecărei persoane, o referinţă de arome aşa cum este acest kit este mai mut decât bine-venită. În industria parfumeriei astfel de kituri sunt obligatorii.
Nea romane,
Bine ca intrasi cu Tutea in gardul nostru, de altfel inspirat, ca altfel nici nu-ti raspundeam
)). De, ai intrat intr-un blog frecventat de pasionatii de vin (multumesc pentru vizita si te mai invit pe aici de cate ori ai chef sa te distrezi putin 
si e normal ca preocuparile lor in sfera asta sa fie redactate intr-o papagaliceasca amuzanta pentru omul obisnuit – dar, cum o sa vezi mai incolo, lucrurile astea au, pe bune, rostul lor – demn de o cauza mai buna decat aflatul in treaba nitam nisam 
Dupa cum zice foarte bine Mihnea (si daca la asta te refereai, evident
de prea multe ori romanii (cu totii) au fost si sunt victimele unor cumplite derapaje de la calitatea care ar trebui sa fie – si nu-i! – pentru banii pe care ii platesc pentru ceea ce cumpara. Iar la vin, situatia sta mult mai grav decat iti inchipui.
De aceea, daca tot ne-am strans randurile – cativa dintre impatimiti – si sunt sigur ca sunt mult mai multi “out there”, care tac si fac
intelegem sa comunicam folosind un limbaj corect, mai specializat e drept, ca sa inteleaga si Molodva si Banatu’ si Tara Romaneasca ce si cum cand ne impartasim experientele. Nu-i taman greu sa-l inveti si, odata ce te prinde, o sa vezi chiar ca o sa-ti placa.
Si, ca sa incercam sa nu descriem aiurea niste experiente (stii, nuantele mai ales in sectorul olfactiv sunt foarte personale si subiective), apelam, ca sa ne calibram, la instrumente consacrate – unul dintre ele e acest nas al vinului, care te-a amuzat pe tine.
Initiativa nu e rea si “pierdera de vreme” nu-i tocmai inepta in cazul nostru: gandeste-te numai ca, pentru a-ti urma pasiunea, investesti niste bani, timp si rabdare sa-ti cultivi gusturile, iar apoi sa-ti scrii intalnirile, in speranta ca experientele tale – bune, rele, calibrate sau nu – vor fi citite la un moment dat si de altii carora nu le e indiferent ce si cat li se toarna in pahar (si in ce pahar
De aceea, iti spun cu multa simpatie “Bun venit intre noi!” si de-abia astept sa patesti si tu ca si mine (care la inceput beam mult si neselectiv
: sa iti dai seama la un moment dat ca e loc de mai bine in orice experienta si, implicit, si la vin, cand te preocupa treaba asta.
Eu sunt convins ca esti un “soi bun”, altminteri nu ai fi introdus in discutie, ca argument si cu umor, citandu-l, exact pe regretatul Petre Tutea – un filosof! Caci ce-i filosofia, ar zice unii, decat o balmajeala inutila si o piedere de timp colosala, atata vreme cat stim cu totii cu ce se mananca si pe clasici nu-i mai citeste nici dracu’
Dar pentru ca tu l-ai citit
permite-mi sa-ti raspund tot cu o vorba a Maestrului, apropo la ce ai zis: “La întrebările fundamentale “de ce?” şi “în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: “d-aia”.
Ei bine, “d-aia” te astept si alta data pe aici, sa vezi ce si cum ca… poate-poate
!
Razvan
Pentru Pivnicer,
Am inteles ca esti din Timisoara, vinurile le poti gasi fie la Enoteca de Savoya (2007), pe str. Eugeniu de Savoya, sau la Bibliotheka (2008), ceva mai jos
, spre spitalul militar, unde pe vremuri, de mult trecute, a fost Cafe Corso
Pivnicer-ule, nu trebuie sa locuiesti in Bucuresti pentru a participa la degustari de vinuri de foarte buna calitate, iti recomand Enoteca de Savoya, in fiecare zi de joi, de la ora 20.00. Este extraordinar.
Au tinut prezentari: Cramele Oprisor, cu, conceptul Arta & Vin, Oltenia Profunda sau cu unele dintre cele mai mari vinuri din lume – Penfold’s, Davino (saptamana trecuta), Beltiug si multi altii