Aici poti sa afli lucruri interesante despre vin, sa descoperi vinuri de exceptie din Romania si din strainatate, sa primesti raspunsuri la intrebari si sa inveti tot ce trebuie pentru ca sa devii un cunoscator adevarat!
Blog Răzvan Jurca
Vine omul, dar mai si pleaca!
Razboiul rose-lor: Spania – Romania 0-1
Aseara la Bruno (cred ca aceasta formula de introducere devine deja consacrata, la mine) am avut o intalnire tare interesanta cu doua rose-uri de marca, aproximativ la acelasi pret, degustate comparativ: Domeniul Coroanei (Segarcea) Muscat Frotignan 2007 si Alma Tobia Rosado 2008.
Inclestarea s-a produs, asadar, ca un duel intre domni: cu deplina egalitate de sanse pentru cele doua vinuri: pahare corecte, la temperatura indicata de producatori, vinurile fiind deschise in acelasi timp.
Muscatul Frotignan (vin pe cale de disparitie – inteleg ca cei de la Domeniul Coroanei nu doresc sa-l mai produca – si-i pacat, pentru ca e un vin cu totul si cu totul exceptional) vinficat in demidulce, pe 13% alcool, este expresia cea mai rafinata a acestui soi cunoscut pe langa Craiova si sub numele de Tamaioasa rose pe care mi-a fost dat s-o intalnesc la noi 
Culoarea splendida de rose – foaie de ceapa, proaspata, limpede si stralucitoare promite un vin de exceptie, fapt confirmat de nasul cu parfum discret, dar foarte tipic al soiului (nimic din notele vulgare, grele ale altor muscaturi sau muscateluri la care te duce mintea cand citesti numele de pe eticheta): trandafir, salcam, cu o splendida nota minerala, de cremene, zmeura, violete si zambile. Un buchet frumos, cu evolutie extrem de placuta in pahar. Corpul: mediu, cu alcoolii bine integrati, balansul dintre zahar si aciditate extrem de fericit, creeaza un vin rotund, echilibrat si prietenos, foarte floral, cu atac de fructe rosii care invaluie surprinzator palatul, explodand intr-o sumedenie de nuante ce pleaca de la zmeura proaspata combinata cu grapefruit si ananas si te transporta, in finish-ul lung si, la fel, neintruziv, intr-o simfonie de fructe uscate (stafide, rodie si smochina coapta). Iata un vin pretabil la intalniri amicale, pe arsita, in care povestile nu-si gasesc ostoire decat tarziu, la al doilea cantat al cocosilor, langa o tarta de fructe sau branzeturi onctuoase, tinere. Pentru pretentiosi, vinul poate fi servit si ca ca aperitiv, in deschiderea meselor la care se va servi carne rosie. Muscat-ul Frotignan primeste de la mine 85 de puncte si o declaratie de dragoste!
Alma Tobia rosado 2008 – 60% Tempranillo, 25% Graciano, 15% Garnacha, cred, pe 13.5% alc. – sec fermentat in baric (iata o noutate pentru amatorii de vinuri speciale). Un vin nabadaios si expansiv, cu atitudine cocoseasca, de toreador tanar, obisnuit sa franga inimi prin simpla aparitie, dar la fel de arogant si vesnic pus de hartza, isi poarta culoarea cu ostentatie (e de un roz intens, trandafir de mai) si nasul cu superioritatea si impetuozitatea tineretii atotputernice (iaurt de fructe, cu efluvii de nuca prajita, migdale, vanilie si nucsoara). Gustul – agresiv, taninos, si intepator, facand parada de pomelo, cirese coapte, lime, grapefruit si piatra de rau – e invaziv si, din punctul meu de vedere, dezechilibrat si inconstant: are prea multe din toate: acid, barbatesc, neprietenos, alcoolii zburda din pahar direct in nas, naucindu-te, finalul ca strigatul tribunelor arenei in momentul in care taurul primeste lovitura fatala. Nu-i deloc un vin cuminte sau intelegator cu cel care-l incearca, dar pare sa nu-i pese prea mult de asta. Ii este autosuficient si e acolo sa-l admiri, nu sa-l critici, altfel e in stare sa te ia la palme!
Pe mine nu m-a impresionat asa cum a facut-o olteanul nostru, cu caracterul sau de boier de viata, ci mai degraba m-a enervat! De, asa-i cand se intalnesc doua pietre tari, dar, dat fiind ca in aceasta intalnire eu am sansa sa am ultimul cuvant, ei bine, iata-l 78 de puncte si un mesaj: mai invata ceva maniere, baiete, pana ne intalnim data viitoare!
S-ar putea să te mai intereseze:
8 comentarii la “Razboiul rose-lor: Spania – Romania 0-1”
Comentează acest articol
Articol © 2009 Vin... şi plec!
Dragul meu, permite-mi sa-ti spun ca ma uimeste aceasta tentativa de a compara doua vinuri exceptionale dar care nu cred ca au ce sa caute intr-un duel 1 la 1. Un demidulce versus un sec? Un rose versus un rosu? (Alma Tobia e mai degraba un rosu, chiar daca pe eticheta scrie rosado) Un vin de desert versus un vin de asociat cu carne din cea mai rosie? Mai mult, daca vrei sa dai “deplina egalite de sanse” celor doua vinuri titlul ar trebui sa sune “Spania-Romania 3-4″ sau ceva in genul asta… Oricum, nu merita sa te enervezi pentru atata lucru. Et vive la France!
Domnule, asa a fost sa fie!
Multumesc pentru comentariu, domnule draga
))
Iata imprejurarea care a provocat duelul celor doua rose: Am cerut la Bruno doua rose-uri bune, pentru degustare. Am primit doua rose-uri bune, la acelasi palier de pret, recomandabile fara discutie, cum reiese si din punctajul acordat. Evident, diferentele de soi si de vinificare (demidulce vs sec) si-au spus cuvantul, chiar in fata degustatorului incercat. Dar nu acest aspect a inclinat balanta simpatiei spre rose-ul autohton. Rose-ul spaniol (care este, prin caracterul particular al producatorului din Rioja un rose fara urma de indoiala- toate cele produse de Tobia, de la cel mai ieftin si pana la cel mai scump – adica acesta pe care l-am scris) au culoarea aceasta violenta, atipica pentru genul acesta de vin. Exista insa in acest rosado niste dezechilibre evidente, care l-au depunctat, cred eu, cu obiectivitate. Cred insa, in acelasi timp, ca spaniolul fata de oltean are viitorul in fata, in sensul ca l-as vedea invechindu-se la sticla cel putin inca un an, astfel incat sa se rotunjeasca si sa ne uimeasca in primavara anului viitor cu un nou punctaj, mult mai valoros (si aici sunt de acord cu tine ca-l incadrezi in categoria vinurilor rosii – unde l-as inscrie si eu daca n-as citi ce scrie pe eticheta
. Olteanul trebuie baut insa tanar si ferice
astfel incat a doua sansa nu cred ca o va mai avea. Asa ca, cu eleganta, l-am laudat pe cel care va parasi intai arena, urmand ca pe consacratul campion (din alta liga, si de la care am pretentii mai mari) sa-l mai provoc la o intalnire, in care sa-i acord revansa.
Salut,
Ma bucura faptul ca ai scris si despre rose. Tocmai ma pregateam sa scriu si eu despre asta, mai ales ca, in ultiml timp, m-am intalnit cu rose-uri romanesti destul de bune…
Altfel, Francia, per siempre !
Salut Razvan,
Eu din cate stiu cei de la Domeniul Coroanei inca produc Muscatul Frotignan, numai ca acum il numesc Tamioasa Roza 2008. Am avut placerea sa-l incerc la ei la crama si nu m-a impresionat ata de mult ca cel din 2007(poate ii mai trebuie ceva timp), am o sticla acasa asa incat, daca doresti, o putem incerca intr-o seara la Bruno, asta daca nu-l aduce Razvan intre timp
@Catalin
Cu mare, mare placere – merita incercat in orice imprejurare, macar ca din cate am gustat, e singurul care salveaza obrazul Busuioacei (ca intre timp am aflat ca Muscatul Frotignan – Muscat Rouge, e, de fapt, sinonim cu soiul Busuioaca de Bohotin)!
@ Vinuri povestite:
Draga mea,
Cu multa bucurie te citesc aici – si o spun ca un mare, mare fan al tau – care de fiecare data isi incarca bateriile citind vinurile povestite de tine, cu un mare si rar talent!
Iti recomdand, daca-mi permiti, rose-ul lui DaVino 2007 (daca intre timp nu s-o fi prabusit, ca nu m-am intalnit cu el de ceva vreme) si care indraznesc sa zic ca-i cel mai bun rose al nostru. Daca n-ai sti ce bei, ai zice clar ca-i un Anjou!
Pentru ca da, si la mine, in cartea rose-urilor (si nu intamplator) France rules!
Bun, atunci ramane sa stabilim cand ne intalnim, propun o zi de luni…mi se pare o zi ceva mai linistita, dupa un 8?
Luni, la Bruno.
Why not?