Aici poti sa afli lucruri interesante despre vin, sa descoperi vinuri de exceptie din Romania si din strainatate, sa primesti raspunsuri la intrebari si sa inveti tot ce trebuie pentru ca sa devii un cunoscator adevarat!
Blog Răzvan Jurca
Vine omul, dar mai si pleaca!
Prognostic cordial la Clinica doctorului Herța
Miercuri seara am fost martorul unui rarissim și atipic fenomen de Poltergeist. La Brașov, în cadrul unei reuniuni de inițiați unde au strălucit oameni și vinuri, pasiuni și spirite, am pătruns într-o lume ce mă face să mai cred că nu-i totul pierdut în țara asta care ne mănâncă tot timpul și nervii (atunci când nu ni-i bea!). O lume deschisă, ca o poartă spre alte dimensiuni, unde au venit la întâlnire toți cei pe care-i cunosc, printre care și voi, care ați stat acasă, și în sănătatea cărora merită să ridic un pahar.
Dar ce a trasat coordonatele Poltergeist-ului de sub Tâmpa?
Există la Brașov un club exclusivist de entuziaști ai vinului format din oameni fini și exigenți – medici, artiști, degustători de ligă mare, bon-viveuri, rafinați și eleganți, de modă veche – specie pe cale de dispariție, și cu atât mai nobilă și mai onorantă, prin aleasa companie ce o alcătuiesc.
Clubul – păstorit de doctorul Cornel Herța (mulțumesc pentru primire!), unde se-ntâmplă întâmplările de fiecare ultimă seară de miercuri din lună și unde vinu-i oaspete nelipsit la mese e… lângă Piccadilly – motiv să te ciupești pentru prima dată, ca să vezi de nu ești prins într-o realitate paralelă cu…. Londra. Odată intrat, îți spune “Bună seara” sau “Good Evening!”, după caz, și-ți zâmbește cu ochii incredibil de albaștri nimeni altul decât… Sir Peter O’Toole (nu băusem încă nimic, jur!), jucând aici rolul de șef de sală, moment în care chiar îți vine să întinzi mâna după tabletele de litiu. Normal că te așezi prostit la masă și de-acolo începe povestea acestei seri nemaipomenite.
Nemaipomenită seara și pentru că nemaipomenit a fost vinul, special adus pentru această messă bacanală: un vin cu rezonanțe mistice, în șase sortimente (cifră perfectă – of, tot inițiații știu de ce!) aduse chiar de părintele lor – domnul Ludwik Nazarij Glavina. Ați ghicit – e vorba despre Santomas!
Prima mutare, cum era și firesc, a făcut-o albul: Malvazija 2008 – a cărui poveste a fost vibrant împărtășită comesenilor de doamna Eugenia Dumitru – reprezentanta Monteko – importator Santomas în România. Un vin interesant, cel puțin, cu corp, consistență și statură de manechin, prietenos și sec, seducător dar franc, ca o apetisantă blondă de copertă de Paris Match, dar care a fost și la bibliotecă, după cum inspirat l-a descris amfitrionul serii – inginerul Aldescu, expert degustător, cel mai autorizat dintre noi să vorbească despre vin (și a făcut-o magistral, cu sensibilitate și rigoare, ca o adevărată fântână a cunoașterii!) – respect și recunoștință că v-am fost comesean pentru o seară, Maestre!
Al doilea vin al serii a fost un refosk – noutate pentru brașoveni – cum și pentru mine să aud că în Slovenia se face vin a fost o cotitură-n viața mea la sfârșitul anului trecut… Vinul, ghiurghiuliu, de petrecere, onest și bun la iepuraș (ba merge de minune și pe-un brânzet și-un mizilic, chiar și la Brașov, că-i cosmopolit orașul 
) – a făcut figură frumoasă și după aceea, ca un copil cuminte, s-a dus la culcare, să n-audă ce-au mai avut apoi de vorbit cei mari
Cabernet-ul Santomas – vin de fleică și taraf – iarăși, iertați-l pe Mitică cu vocabularul de Șosea! Al treilea vin, mai puternic și mai rotund – de, un Cabernet, ce vreți? – a deschis apetitul pentru lucruri serioase – așa cum a făcut-o și prezentarea domnului Aldescu – pentru că un pui de Cabernet nu putea lipsi de la masă în anticiparea recitalului ce avea să-l ofere….
…MEZZOFORTE 2006! – Un vin pe care să-l iubești până la capătul mesei! Dar elegant, că nu te face să te dezbraci de caracter și să muști din pahar – un vin de domni și de mâncare bună: deci bun venit în camera de Gardă – și, da, puteți intra cu vioara! Cupaj frumos și expresiv de refosk (60%), Merlot (30%) și Cab-Sauv (10% – cam un ștampel într-o sticlă) – bucurie pentru ochi, inspirație pentru suflet și recital de ascultat cu papilele – un sloven care mi-ar plăcea să-mi cânte în orice seară orice dorește dânsul – c-o face după partitură, nu după ureche, iar eu de azi înainte din “Maestre” nu-l mai scot!
Ei bine, da! Bonsoir, Cabernet! Santomas Antonius Cabernet Sauvignon, 2005. Un vin de zile mari, cu care te întâlnești rareori în viață – și-l ții minte pentru asta, dacă ai privilegiul s-o faci, cu o reverență! Compex, expresiv, unduitor și sofisticat ca o podgoreancă ce s-a născut de fapt prințesă, scăldată-n soare, nectar de vișine, ciocolată și lapte de ferigă, cu gene lungi și negre de infantă, picioare de zeiță și maniere de contesă, a fost vinul pe care acești sensibili iubitori de frumos l-au salutat exact așa cum se cuvine, fără să se fi înțeles în prealabil cum s-o facă. Printr-o lungă și respectuoasă tăcere. A fost vinul serii.
Pentru că ultimul vin, Refosk-ul Antonius 2005 a dat o lecție de orgoliu pe care noi, cel care-l știm, am înțeles-o și l-am respectat pentru asta. Ca o stea adevărată, cu nazuri și personalitate de autist (dar nu mai puțin genial, credeți-mă Domnilor Doctori!), vinul s-a ascuns în pahare și…. a refuzat să se deschidă, chiar după aerarea corectă, de 4 ore, la decantor. Poate domnului Conte Antonius nu i-o fi priit drumul (că hârtoape au fost, har Domnului – că de astea nu ducem lipsă) și s-a simțit indispus, poate că s-a sfiit, din curtoazie să strălucească mai tare decât prințesa Cabernet, căreia, gentilom, i-a făcut loc înainte la masă. Nu știu. Știu doar că mie mi-a vorbit o noapte întreagă, nu demult, despre frunze și cai lipițani, despre foc și pământ, despre nopți pasionale pornite dintr-o vie din Istria, care nasc bogăție și generozitate, adâncimi și tenebre, despre iubire dincolo de rațiune și despre lucruri în care trebuie să crezi fără să pui prea multe întrebări. O fi fost și ăsta un test inițiatic, poate data viitoare va avea chef să se arate – pentru că eu sunt întotdeauna gata să mă bat cu oricine pentru vinul ăsta, cum o fac pentru un adevăr peren.
Am băut apoi o Grappa (tot de la Santomas), apoi un vin de la Brașov, oferit de gazde, și am povestit câte-n lună și-n stele, invitând în discuție de la filosofii antici, Maeștrii cântăreți și ultimele cărți citite, până și fantoma comunismului, pe care mi-a materializat-o cu umor și cu înțelepciune unul dintre puținii oameni simpatici care au învins-o tot timpul ironic și subtil: Sir Peter O’Toole Șcheianul – domnul Șimon – un schmecker adevărat, de mare clasă, un Papillon al nostru pe care n-o să-l uit niciodată!
Vă mărturisesc faptul că Poltergeist-ul ăsta s-a manifestat și după degustare: pentru prima dată după multă vreme am simțit că n-am dormit singur, deși în cameră n-am fost decât eu și cartea doctorului Zidurean – “Ghidul Gustului – Inițiere în arta vinului” pe care am sorbit-o cu nesaț, din scoarță-n scoarță, până la primul cântat al cocoșilor! Să iau un Romergan, ziceți? Mai bine nu, că poate-mi trece și nu vreau!
S-ar putea să te mai intereseze:
2 comentarii la “Prognostic cordial la Clinica doctorului Herța”
Comentează acest articol
Articol © 2009 Vin... şi plec!
Stai ca nu inteleg. Adica chiar a fost acolo Peter O’Toole in carne si oase??? Sau o imagine de printr-un muzeu de ceara?
Șeful de sală semăna leit, dar leit cu Peter O’Toole. Mi-a povestit plin de umor la agapă ce succes a avut el la femei pe chestia asta pe vremea lui Ceaușescu – și-l cred. E un caracter! Trebuia scris!