Aici poti sa afli lucruri interesante despre vin, sa descoperi vinuri de exceptie din Romania si din strainatate, sa primesti raspunsuri la intrebari si sa inveti tot ce trebuie pentru ca sa devii un cunoscator adevarat!
Blog Răzvan Jurca
Vine omul, dar mai si pleaca!
Piccini – Vino nobile di Montepulciano – 2004
Aseara, la Bruno Wine Bar, ca sa sarbatoresc intoarcerea la Bucuresti, m-am intalnit cu prietenii si cu un vin exceptional de la Piccini: Vino nobile di Montepulciano, 2004. De la Piccini am mai gustat, din gama Valiano, Vino in Musica, un super-toscan minunat si accesibil 
vinificat din Cabernet Sauvignon cu Sangiovese, Chianti Riserva si Brunello din Montalcino “Villa al Cortile”.
Calitatea deosebita a producatorului italian s-a regasit si in Vino nobile di Montepulciano 2004 (DOCG) – un vin frumos, rubiniu cu margini portocalii, pe corp mediu, mediu taninos, 13% alc, buchet frumos, fructos, asemanator cu Shirazul, de fructe rosii, violete si vanilie. Gustul minunat si bine echilibrat – mai bine decat un cupaj din Lumea noua – al asamblajului de Prugnolo Gentile, Canaiolo si Mammolo, cu finish cam scurt insa, pentru intensitatea atacului, il recomanda ca pe un castigator la puncte in liga sa, primind de la mine 84 de punte +
La 16 lei paharul (atentie, e un vin exceptional acesta!), merita incercat si cumparat pentru acasa, in asteptarea unei ocazii la care sa fie savurat langa o friptura buna din carne rosie.
S-ar putea să te mai intereseze:
12 Responses to “Piccini – Vino nobile di Montepulciano – 2004”
Leave a Reply
Articol © 2009 Vin... şi plec!
Mă bucur pentru că ai dat peste un vin memorabil şi ai avut parte de o experienţă plăcută. Eu am rămas de ceva vreme cu impresia că Piccini este un producător de masă nu foarte serios, cel puţin aşa reiese din rezultatele obţinute de vinurile lor la o degustare mai veche a celor de la Vinul.ro:
http://www.vinul.ro/degustare-deceptia-italiana-de-la-raft.html
Mie chiar mi-e teamă să cumpăr ceva de la Piccini!
Generalizarile sunt, ca regula, periculoase
) In adevar, nici eu nu recomand, ca regula, albele lui Piccini 
La rosii insa, e poveste lunga. Asa cum MASI, spre exemplu, straluceste prin mediocritate la albe, nu prea cred ca exista vreun cunoscator care sa dea cu piatra in Amaronele lor (liga superioara a vinurilor rosii produse de acestia), desi, intr-adevar Passo Doble (rosul lor mainstream) e discutabil. Asa si cu Piccini: Vino in Musica e o simfonie intreaga 
) Chianti-ul e discutabil, iar albele lor sunt, ca regula, cu adevarat jenante:)) Vino Nobile di Montepulciano 2006 pe care l-am baut e de recomandat, fara ezitare – probabil exceptia care confirma regula in categoria din care face parte. E de gustat si de discutat, dar, clar, mie mi-a placut!
Ei, acum dacă tot ai fost aşa de elocvent, am să încerc şi eu un Vino Nobile de la Piccini, că n-o fi foc!
Ai idee de unde se poate cumpăra un Masi depozitat corect? Pentru că la magazinele Recaş nici aer condiţionat nu au unele magazine… sau dacă au, nu-l pornesc vânzătorii.
Inca o data ai facut o observatie corecta, draga Domnule: cramele Recas au o problema reala de depozitare a vinurilor si nu numai in magazine! Permite-mi sa iti istorisesc o marturie personala in sensul asta:
Acum doi ani, avand privilegiul sa fiu printre clientii lor special, am avut ocazia sa vizitez depozitul central din Bucuresti al Cramelor Recas tocmai pentru a cumpara direct de la sursa o lada de Amarone Classico della Valpolicella Costasera Riserva 2003 de la MASI, un vin rarissim si exceptional in editie limitata care s-a epuizat extrem de rapid in magazine. Ei bine, ajuns la depozit (situat in zona Colentina veche, intr-o hala de productie a unei foste uzine electromecanice:), am plans la propriu, nu la figurat. Era vara, mijlocul lui iulie, iar in cladirea joasa de beton trebuie sa fi fost in jur de 36 de grade, nu exagerez. Hala nu era dotata cu aer conditionat, ba mai mult, ferestrele uriase nu erau acoperite – soarele batand nemilos inauntru). In acest iad baietii tin vinurile care ulterior ajung la consumator, fie prin magazinele lor, fie prin reteaua de distributie in alte magazine. Exista, ce-i drept, o nisa mai retrasa (si ceva mai intunecoasa, recunosc) incuiata cu lacat, in care erau puse la pastrare bijuteriile coroanei (Corbec-ul, Recioto, Amarone Campolongo di Torbe – MASI, Codorniu. Gonzales Byass, Alianca si Cuvee Uberland 2006). Grilajul nisei fiind insa confectionat din plasa de Buzau, inauntru temperatura era identica cu cea din hala, vinul fiind supus unui martiriu inimaginabil. Nu stiu ce s-a mai intamplat intre timp cu depozitul. Sper, totusi, ca au facut ceva in cazul asta (nu de alta, dar ma gandesc ca au urmat ierni cu temperaturi negative si nu am vazut calorifere in gigantica hala de unde ma gandesc cu groaza la ce variatii cumplite de temperatura e supus vinul tinut acolo)
Disperat, evident ca ajuns acasa am deschis un vin pe care l-am achizitionat de aici si… era OK. La fel si un vin mai ieftin, pe care l-am luat direct din bataia razelor soarelui (Un Shiraz Nederburg Manor House 2006), n-am observat sa fie compromis. Ce sa zic insa, sunt mai mult decat intrigat de acest fapt (pe care la vremea respectiva i l-am si comunicat lui Philip Cox) si nu pot sa te informez daca s-a schimbat ceva intre timp, tocmai pentru ca n-am mai vizitat acea casa a ororilor.
Ulterior, am mai cumparat de la magazinul fratilor Sandu din Floreasca (Ethic Wine) MASI-uri bine depozitate. Dar, ma gandesc doar ca inainte de a ajunge la magazin, au stat ACOLO… Sau ma amagesc cu gandul ca e doar un depozit de tranzit si ca de fapt, la Timisoara, vinurile sunt pastrate corect. Nu stiu ce sa zic, dar, intr-adevr, doare!
Interesanta povestioara, Razvan. Dar, vorba ta, iti vine sa plangi la propriu cand vezi asa o imagine horror. Mihnea, mai ales, a tot semnalat conditiile improprii (iar, cateodata, aceasta descriere este una blanda) in care sunt tinute vinurile chiar si in magazinele de “specialitate”. Iar cand acest aspect este lipit si de preturile de prost gust (pt anumite vinuri, cel putin), atunci zic un maaare “pas”.
Cel mai enervant, pt mine cel putin, este ca tocmai cei care ar trebui sa dea o atentie cruciala conditiilor de stocare, nu dau 2 bani pe asta. Ceea ce imi confirma teoria – cei mai multi “negustori” de vinuri de pe la noi urmaresc doar castigul imediat si nu au ca tinta adevaratii pasionati de acest fenomen; vor, in mare parte, sa profite de acea categorie de clienti cu bani care cumpara o sticla de vin “smechera” doar pt a se da patrati in fata confratilor. Bleah!
Asa cred ca sunt depozitate toate vinurile producatorilor cu rulaj mare. Probabil, se gandesc ca n-au timp sa se altereze. Ei, gresit!
George, lucrurile sunt valabile pentru vinurile cu rulaj mare, unde este mai puţin importantă depozitarea. Oricum vorbim de vinuri destinate consumului imediat. Dacă însă ne referim la vinurile fine, scumpe, destinate îmbătrânirii, acestea sunt altceva. Ca să nu mai vorbim de cele deja mature, extrem de sensibile la variaţiile bruşte de temperatură. Acestea trebuie tratate diferit, iar cei care le vând ştiu foarte bine acest lucru. Tragic este că pare să nu le pese, ceea ce nu este acceptabil. Nu văd deloc deplasat să ne unim forţele într-un grup de consumatori, care să pornească o acţiune legală împotriva lor, chiar dacă iniţial prin protecţia consumatorului. Poate s-or învăţa minte că nu vând unor oligofreni, ci unui public avizat, care nu înghite la nesfârşit ţepe de acest fel.
Minunata idee, Mihnea!
Cu adevarat, fenomenul este de netolerat, cu atat mai mult cu cat in majoritatea cazurilor vinurile respective nu sunt ieftine, ba dimpotriva, si se adreseaza unui public mai mult decat avizat care are exigente complexe legate de vin.
Sustin initiativa ta de a ne reuni intr-o liga inimoasa a criticilor obiectivi cu scopul declarat de a semnala producatorilor sau importatorilor, dupa caz, barbarismele la care supun, post-productie, niste vinuri altminteri foarte bine cotate.
Să mai torn ceva gaz peste foc! Am dat aseară peste un număr din revista vinul.ro, în care cine altul decât Philip Cox, acționar la Recaș, explica supărat cum își bat joc românii ăștia de vinuri, dom’le, depozitându-le aiurea, transportându-le aiurea, ținându-le prea mult în stoc etc. Nu mi-a venit să cred ce citesc în lumina celor povestite de Răzvan și a celor observate de mine în magazinele lor proprii! Asta da atitudine de producător de vin cu pretenții dintr-o țară cu tradiție. Una spunem și facem cu totul alta. Deh, îi românizăm rapid, domnilor, pe toți străinii ăștia care vin și cred că pot schimba lumea la noi în Mioritica… Dacă era așa de simplu, domnilor, o făceam noi înșine, dar iată că românismul ăsta doare, mușcă, convertește și se autoperpetuează…
Asa este. Cand am citit, mi s-a inrosit mie obrazul de rusinea pe care ar fi trebuit s-o simta, evident, lupul moralist
) Dar, asa-i la noi, cainii latra, ursul trece, si hotul striga “hotii”! Pacat insa de vin!
Salut
Am fost fascinat de dialogul vostru. Aceleasi lucruri le discutam zilele trecute cu un sef de raion(cred) din Carrefour unde vinuri decente ce apar si in restaurante ale mai multor producatori erau imprastiate pe diferite rafturi, sub lumina unor becuri destul de masive. Ridicatul din umeri si “sictirul” afisat au fost mai mult decat elocvente. Asta k sa nu mai amintesc de execrabila selectie de vin import…..cica import propriu
@jack,
Sincer, nu stiu la care Carrefour faci referire. Mie, din contra, mi se pare ca dintre marii retaileri, Carrefour are de departe cea mai buna selectie de vinuri din import, mai ales din Franta. Da, mi-ar placea sa vad mai multe regiuni din Franta, de genul Rhone, Languedoc, Loire sau Provence…dar, cel putin Bordeaux este neasteptat de bine reprezentat, chiar si multe grand cru classe-uri.
Acum depinde de fiecare ce regiuni prefera. Eu, ca si cosumator de vinuri french, consider Carrefour o solutie buna (trecand, evident, peste conditiile de stocare).