Ce face Don Pasqual când iese pe Champs Elysees cu bicicleta?

Cu Don Pasqual ne-am mai întâlnit, autentic, la el acasă, după ce a cules via. Scoțând la masă, cum șade bine uruguayanului, un Tannat de ligă mare, la bani puțini. De astă dată, însă, l-am revăzut la Bruno și nu l-am recunoscut: cu mustața-n furculiță, cu pince-nez și ghetre de lac, am dat să-i zic “bonjour, monsieur”, în loc de “Hola, Amigo”, cum m-am obișnuit.

Pentru că de data asta, Casa Deicas (Establecimiento Juanico), s-a franțuzit foc și s-a apucat să facă … Cabernet Sauvignon! Cu metodă bordoleză, evident, și cu șarm de Languedoc – deși terroir-ul, bată-n vina, tot despre tannat vorbeste en bouteille! Pe 13% alcool, vinul se prezintă precum căptușeala roșie a unei cape de mușchetar – de un rubiniu, limpede, cocoșesc, ce-ți face poftă, dacă ești o domniță naivă, să te afunzi în moliciuni de catifea. Nasul – elegant, frumos, un pic bonjourist însă – cu tușe ferme de eucalipt, caramele cu lapte și compot de struguri, contrabalansate de coacăze negre și condiment, e ațâțător ca un can-can.

Ce bea Barcelona când bate pe Madrid? Cepa 21!

Eu mă pricep la fotbal cam ca pisica la algebră. Însă, ieri, pe înserat, când am făcut o vizită de curtoazie la Comtesse du Barry (profitând astfel de vremea atât de tulburător de frumoasă de-ți venea să faci declarații de dragoste la statui), m-a surprins comentariul unui cunoscător iberic extaziat, cu o sticlă în mână, în fața raftului de vinuri spaniolești: “Mira: Cepa 21 – que toma la Barca!”

Intrigat, l-am întrebat pe simpaticul domn ce legătură e între acest vin și super-titrata echipă de fotbal catalană. Omul s-a uitat la mine cu milă, dar mi-a răspuns protector (în engleză, că eu cu spaniola, ca la fotbal: belgie): cum, nu știi? Ăsta-i vinul pe care-l beau fotbaliștii de la FC Barcelona când merg, după câte un meci câștigat acasă, la restaurantul fraților Moro vis-a vis de Camp Nou. Aha, am făcut filosofic, făcându-mă că-s lămurit, deși mă interesează protocolul de petrecere al fotbaliștilor Barcei ca ultimul manual de trigonometrie – însă am ciulit atent urechile la auzul vinului cu care se delectează fotbaliatorii, părerea mea despre această categorie intelectuală nefiind dintre cele mai onorante. Așa că mi-am exprimat dorința să-l gust. Domnul Călin se execută pe loc (deși vinu-i scump la prima vedere, cam 150 RON face) și aduce paharele de degustare.

Concerto grosso la patru mâini și-o nebunie: Crama Basilescu – Eclipse Selection – Fetească Neagră, 2008

Aseară, la Bruno, am avut o întâlnire surprinzător de plăcută cu vinul unui producător care m-a dezamăgit cu ceva vreme înainte. De data aceasta însă, domnii de la Basilescu au dat dovada că se poate face vin la Urlați – și anume un vin bun și înzestrat din belșug cu ‘cojones’, dintr-un soi autohton de la care așteptările sunt mari, dar confirmările sunt de prea puține ori notabile.

Eclipse Selection – Feteasca Neagră din 2008 – mi-a fost servită complice, de Răzvan, în două tranșe distincte: prima a fost turnată dintr-o sticlă deschisă în urmă cu… 3 săptămâni – dar vinul dintr-ânsa m-a uimit pe dată (lăsând la o parte fireasca notă oxidativă dobândită din cauza îndelungatei expuneri la aer și păstrarea la temperatura camerei!) prin complexitate și caracter – ca un vin spaniolesc greu și complicat, de mare clasă. Iată un vin frumos – mi-am spus, odată ce am adulmecat buchetul seducător de prune uscate și afumate, compoturile de vișine coapte și praful intens de cacao, care s-a dezvoltat în nuanțe interesante de lemn de fag și brusture. Gustul a fost și el la înălțime: demisec, mediu taninos, pe corp amplu, rotunjit de lipsa alcoolilor evaporați în timpul prelungitei șederi în sticla deschisă. Finish de poveste, post-gust magistral, de fructe negre de pădure și nuci verzi – o încântare.

Neil Ellis – Stellenbosch – Shiraz, 2003

O damigeaaană și-un pahar
Și c-un lăutar,
Un Shiraz aș bea până la ziuăăăă!

Cam așa aș adapta un hit premanelist, în vogă în Ardeal prin anii ’80, cu mult înainte de apariția Shirazului în viața noastră, când c-o sticlă de Cotnari și doi lăutari dădeai garantat lovitura pe terasă vara, până-n ora 20:00.
Asta pentru că n-aveai Stellenbosch-ul cu care ne-am întâlnit aseară la Ginger, și s-a mai dezmorțit morga după titratele Rieslinguri (alea bune să se-adune!)

Că Stellenbosch-ul ăsta, deși se declară fițos tare, rafinat și intelectual e, fraților, vin de veselie și de prietenie (de pomină să-i fie!)
Pe 14% alcool – rubiniu intens și cu limpiditate plăcută, ca un Novac în zilele lui bune pseudoneamțul deschide petrecerea cu un nas ce amintește de beciul bunicului, când dă firul ierbii: iz de doagă, hidrogen sulfurat, de-ți vine s-o iei la fugă – și chiar ai face-o. dacă nu te-ar ajunge din urmă taraful de vișine supracoapte c-o partitură ce în scurtă vreme te va face să muști din pahar și să ronțăi cioburile îngândurat, de nu cumva te-o cuprinde, deodată veselia…

Azi la Timișoara, mâine-n toată țara: Piccini la Cramele Recaș

Aseară, la Casa Doina de lângă Hotel Ramada am fost invitat de prietenii mei de la Recaș Wine la lansarea noii game Piccini, importate și distribuite de Cramele Recaș.

Cu multă bucurie am răspuns acestei invitații, cu atât mai mult cu cât în topul vinurilor preferate de subsemnatul se găsește un Piccini : Valiano, Vino in Musica 2003 – un splendid supertoscan (cupaj de Sangiovese cu Cabernet), vin care afișează pe veston mai multe medalii decât un pensionar rus, veteran al celui de-al doilea Război mondial!

Deci, dus am fost. Reprezentanta producătorului toscan, Camelia Lazăr, a ales să dea întâlnirii o notă informală, transformând-o într-un party intim, al dialogului deschis în care degustările au concurat, prin căldură și plăcută selecție, doar cu buna calitate a invitaților prezenți la eveniment.