Ești “Salon” când ai cei șapte ani de-acasă!

VinVest 2010 se anunță un eveniment… salon! O dată pentru că e una dintre cele mai vechi și mai reputate întâlniri a lumii vinului din România, (VinVest se desfășoară, din 2004, în fiecare primăvară la Timișoara, orașul care-i servește drept domiciliu încă de la prima strigare), iar apoi pentru că, ajuns la cea de-a șaptea ediție, a dobândit cu adevărat calificativul de mai sus care, spune toată lumea ce l-a vizitat, îl diferențiază prin specific și abordare de alte manifestări de același gen de la noi.

“VinVest nu e numai un târg de vin – și cu atât mai puțin o simplă expoziție!” Acesta este mesajul principal pe care doamna Lucia Pârvu, expert degustător, vicepreședinte ADAR, inițiator și organizator al Salonului, l-a transmis ieri dimineață presei de vin la Conferința de presă de anunțare a evenimentului, care a avut loc la restaurantul Casa Iancului din București. “Este un salon internațional de vinuri, care se străduiește an de an să-și merite acest calificativ cu care dorim ca VinVest să se identifice.”

Organizat în co-parteneriat cu ADAR și CCIAT (Camera de Comerț, Industrie și Agricultură din Timișoara) în perioada 16-18 aprilie, Salonul se va desfășura la  Centrul Regional de Afaceri din orașul de pe Bega, cu scopul declarat de a “asigura un cadru favorabil întâlnirii celor mai prestigioși și reprezentativi producători, distribuitori și importatori de vin, utilaje, accesorii și servicii din domeniul vitivinicol din țară și străinătate.”

Cine a mai tuns-o din Farmville? (II)

Dl Anton – Chateau Malescot – St. Exupery (AOC Margaux), 2000 ;
Desi nu e unul din localnici, dl Anton a lasat o impresie de neșters in timpul unicei sale vizite inaintea intoarcerii sale pe plaiurile natale. Prieten al d-lui Victor, dl Anton a uimit congregatia de oameni relativ simpli din cătun prin atitudinea spumos-filosofica, coloritul personalitatii, excentricitatea vorbei, privirea poetica si bagajul cosmopolit din dotare. Lumea vorbeste de el si in ziua de azi.

Dl Raul T. Neplus – Chateau de Laubade, Bas Armagnac,1900 ;
Bunicul dinspre mama al mosierului, epitomul boierului cu clasa cu care rar ne mai intilnim in ziua de azi. Bogat atit material cit si spiritual, trecut prin doua razboaie mondiale, singurul mosier din zona ale carui paminturi au crescut in valoare. La cârma societatii, dar lipsit de orgoliu si prejudiciu, a fost apreciat pentru gentilete, generozitate si caracterul afabil, de un farmec inegalabil. A lasat in urma lui o mosie prospera, dotata cu o pivnita unica in lume. Nimeni nu gaseste cuvintele potrivite pentru a-l descrie in toata dreptatea, asa ca toti se rezuma la a-i privi portretul in timp ce, cu un oftat, ii inchina o sticla de vin proaspat inaugurata.

Cine a mai tuns-o din Farmville?

Surpriza de proporții a zilei de ieri a venit de la prietena mea, Lili Mărginean, care locuiește în Statele Unite. Ea mi-a dat, cu vârf și îndesat, de gândit asupra responsabilității formatorului de gusturi ce devin, odată ce am corupt-o din ocupațiile casnice alegând, în locul acaparantului Farmville de pe Facebook, să citească despre vin. Evident, Lili nu le-a gustat nici măcar o dată pe cele pe care le-am descris ca parte a posturilor mele zilnice pe care le pun și pe această platformă, dar le-a reinterpretat în felul ei – bestial de original! – atât de interesant și de amuzant încât îmi permit să-i reproduc comentariile întocmai.

Avertisment: personalitățile psihanalizate ale vinurilor pe care le trece Lili în revistă, în clanul de mai jos (atenție: toate vinurile au legături de rudenie sau de alcov între ele – lucru pe care eu nu l-aș fi imaginat în ruptul capului:)) se referă exact la cele pe care le puteți găsi în conținutul blogului de față. Așa că asemănările cu persoane reale (chiar dacă-s făcute în orb la peste 7 mări și 7 țări) nu sunt deloc întâmplătoare. Enjoy, pe propria răspundere:

Prințesa și vagabonzii

Sâmbătă seara l-am resărbătorit pe Cornel (Cornel Sandu, prieten al meu din studenție, e patronul lui Ethic Wine – magazin care s-a mutat din locul știut în spatele pieței Floreasca!) la două săptămâni după ce a împlinit 36 de ani. A fost o întâlnire tare dragă mie, pentru că mulți ai noștri din garda veche s-au adunat la masă, ca pe vremuri, numai că de data asta nu ne-am însoțit c-o busuioacă de Huși, ca atunci, ci cu niște vinuri bune, din care unele (și anume trei) și-au câștigat dreptul să intre în poveste

Hai să vedem pentru început de unde sare… cangurul! Din Australia, prostovane, o să-mi spuneți – și mare dreptate aveți. Pentru că după parada de Clochemerle a 4 sau 5 bordoleze făcute să-ți ia ochii cu eticheta și banii din pungă cu nesimțire de faubourgois care pare că-ți face o favoare atunci când te jecmănește, domnu’ Richard, vennit din Anglia summa cum diligentia, a scos două butelci care m-au făcut să nu-mi pară rău că am venit la petrecere cu taxiul:

Prognostic cordial la Clinica doctorului Herța

Miercuri seara am fost martorul unui rarissim și atipic fenomen de Poltergeist. La Brașov, în cadrul unei reuniuni de inițiați unde au strălucit oameni și vinuri, pasiuni și spirite, am pătruns într-o lume ce mă face să mai cred că nu-i totul pierdut în țara asta care ne mănâncă tot timpul și nervii (atunci când nu ni-i bea!). O lume deschisă, ca o poartă spre alte dimensiuni, unde au venit la întâlnire toți cei pe care-i cunosc, printre care și voi, care ați stat acasă, și în sănătatea cărora merită să ridic un pahar.

Dar ce a trasat coordonatele Poltergeist-ului de sub Tâmpa?

Există la Brașov un club exclusivist de entuziaști ai vinului format din oameni fini și exigenți – medici, artiști, degustători de ligă mare, bon-viveuri, rafinați și eleganți, de modă veche – specie pe cale de dispariție, și cu atât mai nobilă și mai onorantă, prin aleasa companie ce o alcătuiesc.

Clubul – păstorit de doctorul Cornel Herța (mulțumesc pentru primire!), unde se-ntâmplă întâmplările de fiecare ultimă seară de miercuri din lună și unde vinu-i oaspete nelipsit la mese e… lângă Piccadilly – motiv să te ciupești pentru prima dată, ca să vezi de nu ești prins într-o realitate paralelă cu…. Londra. Odată intrat, îți spune “Bună seara” sau “Good Evening!”, după caz, și-ți zâmbește cu ochii incredibil de albaștri nimeni altul decât… Sir Peter O’Toole (nu băusem încă nimic, jur!), jucând aici rolul de șef de sală, moment în care chiar îți vine să întinzi mâna după tabletele de litiu. Normal că te așezi prostit la masă și de-acolo începe povestea acestei seri nemaipomenite.