Un veac de singuratate

Parca a fost ieri de-atunci: pe 29 iunie 1900, cand strugurii dadeau in parg, se nastea Antoine de Saint-Exupery, cel care urma sa scrie Terre des hommes si Micul print. In acelasi an, mai tarziu, spre toamna, la cules, murea Nietzsche. In pragul iernii lui 1900 se ducea si Oscar Wilde, fiul unui medic irlandez, sa revizuiasca intr-o lume mai buna Portretul lui Dorian Gray. Si tot atunci, incepea la Bucuresti constructia cladirii Facultatii de Medicina, dupa planurile arhitectului gascon Louis Pierre Blanc, iar la Constanta se nastea celebrul dicton al lui Raymond Poincare: “Nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris a la légère”. Cam tot atunci, in locul de bastina al arhitectului francez, in Gascoigne, la Laubade, 4 mesteri distileri printre care si medicul satului, sigilau in 2 baricuri mari, de 400 de litri, ultimul mare armagnac al secolului al XIX-lea, condamnandu-l, pentru mai bine de un veac, la singuratate.

De atunci inainte, lumea si-a urmat cursul ei cunoscut: a devenit mai mica (s-a deschis, in sfarsit Canalul de Suez, dupa 30 de ani de la inaugurare si neintrerupte inchideri pentru reparatii si consolidari), mai absurda (doua razboaie mondiale au strabatut de-atunci Istoria), mai invatata (am descoperit atomul si, zice-se am pasit pe Luna) si mai extrovertita (am trecut de la Debussy la Queen si Roger Waters si de la Kandinski la Picasso si Pollock).

Punctajele mele pentru vinurile degustate joi seara la Ginger

Dupa cum am promis, voi posta in continuare punctajul pe care l-am acordat eu vinurilor degustate joi seara la restaurantul Ginger.

De la inceput spun ca este absolut normal ca intre calificativele mele si cele ale celorlalti degustatori sa existe diferente – acest lucru nu face decat sa confirme ideea ca nu suntem niste analizoare mecanice – ci niste oameni cu judecati de valoare personale si unice – lucru care da farmec acestor degustari, ori de cate ori ele se intampla. Chiar la degustarile oficiale, unde membrii juriilor sunt specialisti -exista diferente notabile (tot din acest motiv, pana la urma – de aceea, de regula, in punctarea oficiala finala, extremele (punctajul cel mai slab al unui degustator, cat si cel mai mare) , se exclud, astfel incat media ramasa sa reflecte cat mai “obiectiv” parerea majoritatii asupra vinului in cauza. O fi bine, o fi rau? Asta e alta discutie. Ideea este ca, atunci cand un degustator capata increderea ta – iar in gusturile lui le regasesti pe ale tale, atunci el poate deveni referinta ta in aprecierea calitatilor unui vin. Asa au devenit si consacratii (Robert Parker &co) referinte, evident, cu marea diferenta de liga din care acestia dintai fac parte in comparatie cu noi, deocamdata doar entuziasti degustatori, dar plini de bune intentii – si care cateodata chiar stim ce spunem!

Primele mele 100 de puncte: Chateau de Laubade, Bas Armagnac – 1900!

Aseara, pe nepusa masa am avut parte de intalnirea vietii mele cu o licoare divina iesita dintr-un baric: Armagnac-ul Chateau de Laubade, o minunatie de distilat de vin din anul 1900!!!

Nu atat vechimea (110 ani), raritatea, pretul prohibitiv sau renumele producatorului au contat la acordarea acestui punctaj, ci experienta, trairile pe care mi le-au provocat aceasta intalnire: n-as fi crezut niciodata ca un distilat de vin poate atinge atata profunzime, atatea rotunjimi si nuante, intr-o catifelare indicibila, ce m-a facut sa zambesc nauc multe ore dupa ce l-am gustat, ca pe o expresie a excelentei pe care n-am mai intalnit-o niciodata.

Am sa revin cu incercarea stangace de a descrie aceasta experienta incredibila, si cu atat mai valoroasa cu cat sunt constient ca ea nu se va mai repeta niciodata in viata mea.

La restaurantul Ginger am degustat vinuri de import intre 40 si 140 RON

Mai harnic decat mine, Mihnea Mironescu a facut deja prezentarea degustarii atat de bine, incat preiau de pe blogul sau textul integral si-l dau mai departe aici: (Voi reveni cu punctajele mele pentru aceste vinuri, sa vedeti, intr-adevar, cat de interesanta a fost degustarea si ce diferente se inregistreaza intre degustatori . Iata prezentarea lui Mihnea:

Am acceptat cu bucurie invitația la degustarea organizată de Vinul.ro şi WineRo la restaurantul Ginger pe data de 18 februarie, degustare ce a strâns laolaltă nume grele din lumea vinului, cum ar fi prof. Viorel Stoian, Constantin Croitoru, Liviu Grigorică, Cătălin Galan, alături de organizatori – Cezar Ioan şi Valentin Ceafalău de la Vinul.ro, Ghenadie Bobeică, Mark Dworkin şi Mircea Niculescu de la WineRo (Enira) şi Cezar Filip şi Doru Pencea de la Ginger. În această adunare selectă am aterizat şi noi în formație incompletă, Radu fiind plecat pe câmpii mai verzi, în Franța, deci Dana, Alin, Ionuț şi Je, plus Răzvan Jurca.

Chateau Malescot – St. Exupery (AOC Margaux) 2000

Prozaic, vinul provine dintr-o crama din terroir-ul bordolez Margaux care a inceput sa produca in urma cu 10 ani – deci Tavi s-a intalnit cu primul lot de Chateau Malescot, vinul Saint Exupery fiind varful de gama al producatorului francez. Robert Parker i-a acordat 92 de puncte – ceea ce-l clasifica drept un vin cu care te intalnesti rareori in viata, iar Wine Spectator 93.

Iata cum il descrie Tavi si, zau, pe mine m-a lasat bouche bee ce a putut sa iasa din pana maestrului: