Degustari 2014 – vinurile lunii iunie

 

Domanie de Paris – Cotes de Provence, rose – 2013

Imi face placere sa prezint acest rose frantuzesc ca pe unul dintre putinele vinuri cu apelatiune Cotes de Provence facut anume pentru gastronomie. Explicatia necesara pentru cineva care nu-i expert in domeniu se traduce, pe gustul meu, in faptul ca recomand ca acest rose sa nu fie baut singur, ci in asociere cu un fel de mancare (merge de la pizza si pana la ghiveciuri sau tocaturi din carne cu sos rosu). In aceasta situatie, structura mai degraba liniara a vinului si aromele nu deosebit de bogate, sau nuantate, precum si corpul sau, destul de viguros pentru un rose, fraternizeaza fericit cu mancarea si aduc vinul in coordonatele de satisfactie care sa-i dea valoarea pe care o merita. Astfel, bine racit, asamblajul de Grenache, Cinsault si Syrah de o culoare imbietoare, va oferi degustatorului pairing-uri cel putin interesante: eu l-am servit langa o musaca de vinete cu cartofi, facuta greceste, si nu m-a dezamagit!

Edoardo Miroglio – Rose de noir, 2013

Ma astept sa primesc multe “castane” de la prietenii degustatori dupa citirea review-ului pe care-l dedic acestui rose facut din Pinot Noir in Bulgaria. Prima data pentru ca o sa expun motivele pentru care nu-mi displace acest vin: 1) n-am degustat inca rose din Pinot Noir care sa aiba culoarea aceasta, de ceai de macese. 2) n-am laudat niciodata un vin din registrul oxidativ – iar acesta este unul (cei cu papilele sensibile vor percepe, odata primit acest indiciu, la ce ma refer), dar acest aspect, in alcatuirea vinului, nu defavorizeaza neaparat ansamblul, si 3) particula Rose de Noir, care la noi e subanteleasa (in Romania, conform legii, rose-urile bune se fac numai din struguri negri), in tarile mai levantine decat a noastra (Turcia, Bulgaria, Grecia, de exemplu) e un titlu de onoare, pentru ca pe-acolo rose-urile se fac traditional si din cupajarea vinului rosu cu vin alb. Si a doua oara, pentru ca, absolut intamplator nevasta-mea a gatit un muschi Wellington cu sos de ciuperci picant in seara in care l-am deschis – rasfat culinar pentru care as fi oficiat, evident, un Amarone – dar n-a fost nici timp pentru asta si nici cazul pentru ca acest Pinot Noir i-a tinut piept cu brio! Ce nu-mi place insa e ca, pe contraeticheta, cei care l-au facut il descriu ca fiind “foarte-foarte” stiind insa, sunt convins, ca nu e chiar asa!

Crama Avincis – rose, 2013

La vinificatori, la fel ca la atleti, e nevoie de o perioada de acumulare destul de indelungata pana sa fii pregatit sa intri pe linia dreapta care te duce spre performanta. La Avincis, crama noua in peisajul romanesc al vinurilor de calitate, etapa pregatitoare pare sa se fi incheiat, in prezent Ghishlain Moritz, vinificatorul lor fiind pregatit sa urce pe podium cu aproape orice vin pe care-l produce aici.

Rose-ul din 2013 cu care ne intalnim azi e un exemplu bun in acest caz: corect facut, proaspat si anume gandit sa racoreasca in perioada calduroasa care se anunta, abunda in arome fresh de fructe tropicale, trandafir si fructe rosii de padure, gustul sec fiind rotund, consistenta glicerica fiind fericit contrabalansata de aciditate si de alcoolul bine integrat.

Geografico – Chianti Colli Senesi, 2013

Iata un Chianti foarte bun in raport calitate-pret, pe care-l recomand in special acelora care, sedusi de renumele celui mai cunoscut vin toscan, doresc sa descopere expresia acestui campion al popularitatii. Colli Senesi 2013 este, cum il arata numele, un vin ce provine din colinele Sienei – zona limitrofa arealului Chianti – si care ofera degustatorului acel vin relativ simplu si usor de baut, insa cu o mineralitate frumoasa si cu tipicitatea stilului de vinificare traditional. Nu este un Chianti Classico – Sangiovese-le este in acest vin majoritar, fiind ajutat de o mica parte de Canaiolo sa-si evidentieze profilul fructos, foarte proaspat, cu notele caracteristice de fructe rosii de padure, cirese si visine, completate gustativ de senzatii vegetale si tonuri balsamice. Ansamblul prezinta taninuri moderate si o rotunjime frumusica, aducand vioiciune si buna companie meniurilor simple din registrul bucatariei medireaneene.

Santa Margherita – Pinot Grigio, 2013

Pinot Grigio se recomanda ca un soi versatil care aduce iubitorilor de vin alb usor, senzatia proaspata si racoritoare a bunei masuri in toate: Santa Margherita nu face exceptie de la regula si va propune un vin luminos, galben pai, nu foarte aromat, dar abundand in note placute de citrice, mere domnesti si fan proaspat cosit, de o consistenta juvenila, crocant si racoritor. Ca sa parafrazez o cunoscuta reclama comerciala, este, probabil, cel mai bun aperitiv din lume, de servit in zilele calduroase de vara, cu minuturi reci din carne alba, risotto-uri sau salate usoare, din fructe de mare.

Champagne Taittinger – Brut Reserve FIFA

Se pare ca, din cand in cand, vine si momentul acela cand producatorii cu sange albastru aleg sa se amestece cu proletarii, dedicandu-le game destul de ample, dar din care, asa se-ntampla, lipsesc notele care le-au consacrat maretia. Asa-i si cu Taittinger – creator de sampanie ultra-premium cu gama de azi rezervata FIFA: poarta blazonul exclusivitatii (arome fine de toast, flori albe, aciditate vie, impresii lejer afumate la sfarsit si cam atat), dar nu ofera cremozitatea si marca rafinata de flori de crin cu care, cel putin pe mine, m-a cucerit. In concluzie, daca selectionata noastra nationala ar fi castigat Cupa in Brazilia, mi-as fi cumparat o sticla pentru a sarbatori evenimentul. Dar cum nici nici nu va calca pe acolo, anul acesta cred ca o sa ma multumesc pentru finala c-un pumn de seminte si-o bere!

M1 – Crama Atelier – Arezan, rose 2013

Gama Arezan propune, cu anul de recolta 2013 un rose din Feteasca Neagra de culoare corai, accesibil si proaspat, cu nas floral si joc secund abundand in arome de fructe rosii. Gustul sec e vioi, atacul intens lasand impresii placute de foietaj cu fructe si trandafir, finish-ul amintind de prune confiate.

Legende – Bordeaux Blanc – 2011

Din colectia baronilor de Rotschild – Lafite vine astazi un alb de Bordeaux in care Semillon-ul se alatura Sauvignon-ului blanc. De culoarea aurului de 18 K, vinul, luminos si cristalin, aduce satisfactie degustatorului lasand sa se exprime aromatic mai degraba tipicitatea Semillon-ului (flori albe, citrice fine, cremene), notele aromatice ale Sauvignon-ului blanc (soc, citrice, fan proaspat cosit) simtindu-se mai degraba odata cu gustul la limita demisecului. Vinul are o placuta aciditate, structura glicerica, destul de voluntara, un parcurs agreabil si un finish placut, lasand retronazal impresii de fructe confiate si o placuta nota amaruie ce-l recomanda pentru gastronomie.

Cramele Recaș – Sole – spumante (alb)

Vioi și exuberant, acest spumant de la Recas surprinde placut prin prospetime, aciditate si aromele intense de fruct tropical. Odata turnat in pahare, vinul perleaza frumos si face parada de banane, ananas si fistic, gustul foarte sec cerand o buna racire inainte de servire.

Crama Avincis – Muscat Ottonel + Sauvignon Blanc (2013)

Un vin direct, onest, proaspat si bine temperat. Asa as descrie impresiile pe care mi le-a lasat asamblajul de 60% Muscat Ottonel si 40% Sauvignonasse al Cramei Avincis – un vin galbui luminos, etaland frumoase note aromatice de trandafir, miere, caprifoi si citrice. Gustul demisec este plin, dar bine contrabalansat de aciditate ceea ce pentru degustatorii conservatori constituie o experienta placuta, iar pentru amatorii de sprit – o incantare!

Edoardo Miroglio Viognier + Traminer (BIO), 2013

Italienii (sau bulgarii) de la Edoardo Miroglio au facut, dupa parerea mea, o treaba foarte buna lansand pe piata romaneasca acest vin facut pe stil balcanic. Auriul luminos din pahar lasa sa se exprime efluvii proaspete si tipice de traminer, gustul sec fiind destul de amplu, cu impresii savuroase de fructe exotice, fructe uscate, caise, pepene galben și gutuie.

Malgra – Gaiana – Barbera d’Asti, 2011

Pot sa spun linistit ca dintre toate vinurile de Barbera d’Asti pe care le-am degustat pana acum, Gaiana al lui Malgra este cel mai bun: rubiniu inchis lasa, inca de la turnarea in pahar, arome onctuoase de visine, cirese amare, ciocolata si piele argasita, gustul plin fiind matasos si bogat in impresii viguroase de fructe negre de padure si note balsamice.

Crama Atelier – Amprenta – Muscat Ottonel, 2013

Favorit unanim recunoscut la toate mesele la care l-am servit ca vin de desert – si cu o sticla dintre cele mai elegante – Muscatul Amprenta din 2013 se deschide din galbenul pai al paharului cu note aromatice vii, dar bine echilibrate, de vegetale, trandafir si caprifoi, caracterul mineral fiind bine sustinut de gustul potrivit de dulce si bine contrabalansat de aciditatea care-i confera prospetime. Impresiile de final penduleaza din zona fructelor coapte in citrice si ierburi aromatice – degustatorul atent identificand retronazal arome fine de piersici, grapefruit si lemongrass.

Crama Oprisor – Dragaica Rosie, 2012

Pentru cine ar avea eventuale retineri, necunoscand producatorul sau vinul, pot sa spun ca Dragaica Rosie din 2012 a iesit foarte bine si s-a maturat foarte frumos. Cupajul. creat de Liviu Grigorica din vinurile de Shiraz, Cabernet Sauvignon, Merlot si Pinot Noir facute la Crama Oprisor de Veronica Gheorghiu, aduce in paharele celor care vor sa incerce un vin foarte bun satisfactia plenara a aromelor de visine, fructe negre de padure, tabac si condiment si un gust catifelat, plin de savoarea gemurilor vechi, cu un final proaspat si elegant.

Chateau de Laborde – Bordeaux Superieur 2012

Iata un vin de Bordeaux care-si face banii! Cei care doresc sa-l incerce vor avea ocazia sa identifice stiul de vinificare de Lume Veche, a carui caracteristica nu este intensitatea (cum e cazul Lumii Noi), ci nuantele, care in cazul nostru abunda aromatic din zona sobra a pudrei de cacao, a lemnului dulce si a fructelor negre pana la note vegetale vioaie si condimentul caracteristic zonei din care provine. Gustul plin si catifelat e fructos si destul de voluntar, finish-ul fiind potrivit de lung cu impresii de visine coapte si ciocolata amaruie.

Tenuta Caretta – Bric Quercia 2010

Barbera d’Alba este unul dintre strugurii fanioni ai zonei de Nord a Italiei, cunoscuta sub numele de Piedmont. In vinul de astazi regasim acest soi versatil care ofera, bine vinificat, arome intense de cirese negre si fructe de padure si un gust amplu, cu aciditate placuta si taninuri bine coapte, finalizat in note balsamice, cu impresii de scortisoara si cuisoare. Pentru calitate lui deosebita, vinul de azi a fost premiat la Decanter World Wine Awards cu medalia de argint.

Corte delle Calli – Prosecco

Din Veneto – patria spumantelor italiene cunoscute sub numele de Prosecco vine astazi acest vin proaspat si racoritor, numai bun pentru a fi deschis la un eveniment deosebit. Perleaza frumos si aduce degustatorului satisfactia aromelor fine de mar verde, pere si citrice coapte, gustul fin, cu o aciditate vie, fiind in acelasi timp cremos si bogat in nuante de fructe de livada.

 

Corporatisti din Domenii, fiti pe faza!

 

S-a deschis oficial magazinul VINORAMA – in cladirea Domenii Residence Park, adica la o aruncatura de bat de marile cladiri de birouri care adapostesc multinationale la care lucreaza inclusiv cativa prieteni de-ai mei (Maria, Aurel, Ciprian, Bobule, don Pedro, sunteti pe lista!). In special lor le dedic acest post, cu precizarea ca nu mai au, de-acum, nicio scuza sa-mi spuna, cand ne intalnim, ca ei n-au de unde sa cumpere vin ca lumea, pentru ca nu exista niciun magazin decent prin zona!

VINORAMA are o selectie absolut fericita de vinuri bune si foarte bune in raport calitate-pret romanesti si straine (detaliile apetisante le gasiti pe http://www.vinorama.ro) din majoritatea categoriilor genului (rosii, albe, rose-uri – spumante inca n-am vazut) si un staff inimos si bine orientat pe treaba. Evenimentul de lansare oficiala (magazinul este deschis de ceva vreme) a fost oficiat de Cristina Raicu – o sommelerita tanara, entuziasta si bine pregatita care se poate lauda cu un Wine Master Degree obtinut in Franta – si care a facut selectia serii pentru care n-am decat cuvinte de lauda, in aceasta ordine: Cune, Rose 2013 (Rioja) – 34 de RON in magazin – proapat, fructat, bine echilibrat si gustos – Secua en lias, Alb 2010 – 88 de RON in magazin – asamblaj de Viognier cu Sauvingon blanc, maturat in baric – o nebunie de vin: greu, complex, invaluitor, cu buchet de zile mari, in care lemnul face partitura cum rar am mai degustat, cu structura si o paleta olfactiv-gustativa de mare clasa (a fost una dintre foarte putinele dati cand am cazut perfect de acord cu sommelier-ul asupra carafarii lungi a vinului inaintea servirii), un Tempranillo (deci, rosu) de gastronomie din Castilla La Mancha pe numele sau Finca La Estacada – 48 de RON in magazin, baricat 12 luni, un vin direct, aproape rustic, barbatesc, intens si taninos si biuteria rubinie a serii – Vina Real (Rioja) Reserva 2009 – 76 de RON in magazin – o minunatie de cupaj catifelat si expresiv, din care-mi voi cumpara si eu cateva sticle cand imi iau salariul – care a incheiat magistral degustarea.

Realmente impresionat de magazin, de selectie si de charme-ul gazdelor, dar si al invitatilor care s-au prezentat la acest eveniment, imi face placere sa profetesc succesul afacerii, care se arata bine gandita si mai ales bine facuta, sub auspiciile acestei seri care s-a dovedit cu adevarat memorabila!

 

Degustari 2014 – vinurile lunii mai

 

Angelucci – Castiglione, Moscatello 2010

Iubitorii vinurilor de desert vor face astazi o descoperire de senzatie daca se intalnesc pentru prima data cu un Passito. Pentru ca acest stil de vinificare presupune o serie de procese complicate de recoltare, fermentare, stocare si asamblaj ale strugurilor destinati obtinerii acestui tip de nectar. Facut dintr-o varietate locala de Muscatel, cultivata pe colinele din Pescara inca din zorii Evului Mediu, passito-ul Castiglione 2010 incanta degustatorul cu un vin galben-auriu care seamana la turnare cu ceea ce cunoastem in Romania ca vin licoros (insa nu e!), dar care explodeaza literalmente in arome proaspete si vii de citrice dulci, busuioc si caprifoi, delectand gustul cu impresii potente de fructe tropicale, citrice, ghimbir si miere de salcam. Surpriza extraordinara vine, cum stiu cunoscatorii, spre final, cand vinul lasa sa se deschida, din mrejele dulcelui, note de menta, caramel si ananas. Finish-ul este delicios: prelung, mineral, invaluitor si vibrant in acelasi timp. Un singur pacat are, dupa parerea mea, Castiglione: faptul ca e imbuteliat intr-o sticla prea mica!

Marques de Casa Concha – Chardonnay, 2012

Expresie de terroir, selectie la sange a boabelor, vinificare exceptională? Poate toate aceste trei atribute ale exclusivitatii se regasesc in Chardonnay-ul de lume noua din valea Limari de Chile intr-o eticheta ultra-premium care isi revendica, an dupa an, punctaje spectaculoase din partea criticilor de specialitate. Chardonnay-ul producatorului Concha y Toro din gama Marques de Casa Concha 2012 continua traditia vinurilor chiliene din aceasta serie, facute anume sa impresioneze: culoare aurie, corp onctuos, glicerolic, nas intens de ananas, mere si citrice, gust amplu, bine sustinut de aciditate, cu straturi dense de fruct tropical, vanilie si alune de padure, finish lung si vibrant. Raportul pret-calitate? Imbatabil!

Errazuriz – La Cumbre – Syrah, 2009

Dupa legendarul Penfolds Grange 2008, acesta este al doilea cel mai bun shiraz pe care l-am intalnit in ultima vreme. Criticii de la Wine Enthusiast i-au dat 92 de puncte, mai criticii de la Decanter il recomanda cu o mentiune; pe mine m-a cucerit nu atat prin tipicitate (ma asteptam la asta si, mai ales, la banii astia!) cat prin precizia, aproape de farmacie, prin care isi face simtita fiecare trasatura de penel din tabloul de maestru care-i face portretul. Cumparand acest Shiraz-vedeta, veti avea parte de un regal al aromelor de fructe rosii si negre de padure, visine, bitum, prune afumate si cutie de lemn care introduc un gust amplu, catifelat, o bomba de fruct cu finish de interminabil foc de artificii, mineral, cu indeajuns condiment, cafea si lemn dulce pentru a-i transforma degustarea intr-o experienta de o nemaipomenita voluptate!

Masciarelli – Villa Gemma Bianco, 2012

Iata un vin alb din Abruzzo despre care banuiesc ca are mult Chardonnay in compozitie. O data pentru ca aromele predominante ale vinului sunt tipice acestui soi – pere, citrice, flori de camp, ardei gras iar apoi datorita culorii aurii si gustului destul de plin din care nu lipsesc mineralitatea si intensitatea iarasi caracteristice. Aciditatea ridicata contrabalanseaza corpolenta onctuoasa a vinului, iar alcoolii moderati lasa sa se exprime frumos, mai ales pe final, caracterul sau dominat de fructe coapte.

Chateau Rocher – Calon (Montaigne de Saint-Emilion), 2011

Vinul de astazi provine din crama unui mic producator bordolez din Montagne de Saint-Emilion si contine mult Merlot (95%) intarit cu o lacrima de Cabernet Franc (5%). Cum e si de asteptat, datorita majoritatii Merlot-ului din cupaj, vinul este catifelat si plin de fruct, lasand pe parcursul servirii sale impresii placute de fructe rosii de padure, cirese negre, mure coapte si lemn dulce care-i invaluie generos taninurile bine coapte. Finalul este agreabil, nu foarte lung, dar placut condimentat, in ansamblu vinul fiind indeajuns de bine alcatuit incat sa primeasca de la Wine Enthusiast onorabilul scor de 88 de puncte.

M1 – Leat 6500 – Rose, 2013

In gama Leat 6500 – The Origin, Crama Atelier de la Murfatlar prezinta, an dupa an, cel mai elegant rose rose romanesc in raport calitate-pret dupa gustul meu. Cel din 2013, vinificat din Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra incanta ochiul prin culoarea sa carmin luminoasa, urmand ca nasul sa fie inundat de arome proaspete de fructe rosii, trandafir si iasomie. Gustul intens, dar catifelat, este scaldat de impresii voluntare de fruct, parcursul vinului fiind robust iar finish-ul mediu este placut structurat in jurul unei frumoase parade de macese, cirese si zmeura bine coapte.

Crama Nederburg – Manor House – Sauvignon blanc, 2013

Sauvignon-ul blanc Manor House al cramei sudafricane Nederburg este deja, si printre cunoscatorii din Romania, un reper de preferinta. Si nu vorbesc doar de raportul calitate-pret, cat mai ales de stilul remarcabil in care compatriotul nostru, Razvan Macici, seful cramei din Paarl, reuseste sa puna in evidenta, an dupa an, caracterul spectaculos al acestui soi semiaromatic asa cum se dezvolta el in aceasta parte a lumii. La acest vin, totul apare parca supradimensionat, in afara de culoare: nasul intens scoate in evidenta fructe tropicale nenumarate, de la ananas, banana, fructul pasiunii si pana la pepene galben, soc, citrice si cremene. Notele minerale sunt prezente si in gust, oferind un vin crocant, proaspat si exuberant al carui atu principal va fi observat mai ales de catre amatorii de sprit: oricata apa ai turna peste dansul, cu greu vei reusi sa-i domolesti vigoarea si parfumul!

Terredora – Lacryma Christi Rosso, 2009

Este pentru prima data cand gust un vin facut din soiul Piedirosso – un strugure care arata cam ca hibrizii oltenesti care dau zaibarul, dar asemanarea se opreste aici. Pentru ca vinul acesta, nascut pe colinele care marginesc golful Neapole, a avut parte de un tratament nobil: desavarsit in butoaie de stejar frantuzesc, este mai degraba delicat, savoarea lemnului fiind intregita de arome fine de fructe de padure (zmeura, afine, coacaze negre), buchetul sau fiind completat de impresii de prune coapte, note minerale si condiment balsamic. Structura, nu neaparat robusta, il face usor de baut, finish-ul abundand in note sobre de vanilie, cafea, tabac si cuisoare.

Domaine Houchard – Rose, 2013

De pe domeniile familiei Quiot din Proventa franceza (patria rose-urilor de calitate absoluta) vine acest vin discret si elegant, de o culoare perfecta, facut dupa carte: delicat si lejer, usor de baut (poate prea usor, pentru ca sticla se termina cu o rapiditate uimitoare!). Una peste alta, recomand Domaine Houchard pentru ca impresioneaza prin prospetime, arome suave de fructe rosii si flori de livada, si prin gustul catifelat si tonic cu final parfumat, care cere cu insistenta inca un pahar!

Louis Latour – Grand Ardeche Chardonnay, 2011

Dintre vinurile familiei Latour, dintre care cred ca le-am degustat pe toate cele importate in Romania, mie mi-a placut cel mai mult, in raport calitate-pret, acest Chardonnay. Desi nu-i un Chablis… Grand Ardeche 2011 are tot ce-i trebuie pentru a straluci in ipostaza de campion al Lumii Vechi. Culoarea aurie, temperamentul aristocratic, parfumul nobil de fructe galbene si flori de livada, gustul mineral si onctuos, aciditatea perfecta, parcursul elegant si finish-ul expresiv fac dintr-insul o alegere mai mult decat recomandabila si pentru cei mai pretentiosi iubitori de vin alb.

Tenimenti Ca’Bianca – Moscato d’Asti, 2013

Iata un vin facut parca anume pentru cei (sau cele) care declara ritos ca nu le place vinul! Nu-i linistit, nu-i spumant, nu-i spumos, nu-i tare, nu-i greu, nu-i datator de dureri de cap, nu-i corpolent, nici nabadaios. Nu-i nici bere, desi, structural, seamana cu un radler, numai ca e mai fin si infinit mai bun! E un stil in sine Moscato d’Asti: un frizzant care spumeaza ca berea nefiltrata si are cam tot atat alcool, dar in rest, vorba reclamei: curcubeu pe cerul gurii! Aromele fine, tipice de Muscat (tei, citrice dulci, fan proaspat cosit, miere, caprifoi) lasa un gust proaspat si racoritor in care dulceata e savuros contrabalansata de aciditate cam ca la pelteaua de gutui. Consistenta asemanatoare socatei se insoteste de minune cu foietaje usoare sau cu capsune scaldate-n frisca proaspata, ca tot le vine sezonul. De aceea mi-l doresc in frigider la orice masa de duminica, mai ales atunci cand stiu ca pot bea linistit un pahar si apoi sa ma urc la volan si sa ma uit curat in ochii agentului de circulatie daca ma opreste si ma-ntreaba profilactic: ati consumat?

Gramma – Cuvee Visan, 2013

O sa-ncep prezentarea acestui vin iesit din tiparele de pe la noi cu o anecdota care evoca speta: un englez viziteaza un roman care si-a plantat, c-asa-i trendy, gazon in curte. “Fain” – zice politicos englezul, dar romanul raspunde cu obida: “da, e fain, da’ nu-i ca al vostru!” “Pai, l-ai tuns, l-ai udat in fiecare zi? Noi asa facem” – se intereseaza oaspetele. “Da, omule, in fiecare zi, dar tot nu-i asa de des si de matasos.” “Ciudat”, spune englezul: “si de cate zeci de ani zici ca faci treaba asta?” Ei, cam ca prin partile Albionului sta treaba si in podgoria parintelui Olteanu, de la Bucium, langa Iasi. Familia are o plantatie in care butucii de vie sunt atat de batrani incat au scorburi de-si fac graurii cuib printr-insii. Ergo – struguri putini, dar cum eu, cel putin, n-am mai vazut! Din acesti struguri de vita veche e facut, cu mare mestesug, Visanul. Cupaj de Aligote, Feteasca Regala si Feteasca Alba, matasos, elegant, cu efluvii de tamaie, citrice si para coapta, gust amplu, bogat cu finish plin de condiment si caramel – stropi aurii de istorie pe care si cei mai tineri ii pot gusta la bani putini si cu o eticheta noua si cu mult vino-ncoace, dar asta-i alta poveste!

Finca Flichman – Expresiones – Reserve 2011

Argentina isi trimite azi la “un vin pe zi” un ambasador tare drag mie: pe Finca Flichman, cu Expresiones – 60% Malbec si 40% Cabernet Sauvignon, un vin de categoria Reserva din 2011. Vinul purpuriu cu margini rozalii isi arata tineretea, dar rasplateste nasul, daca e deschis acum, cu arome vii de coacaze negre, fructe rosii si condiment printre care se ingemaneaza sobre note de asfalt, tabac si cutie de lemn. Gustul sec, dar matasos aduce cu sine iluzia de dulce caracteristica vinurilor cu alcooli puternici, corpolenta cupajului fiind medie. Finish-ul, destul de lung, dar nu spectaculos poarta insa o amprenta inedita: a palincii de prune intoarsa ardeleneste la cazan.

 

A inceput IWCB 2014!

Ediția a XI-a a Concursului Internațional de Vinuri București, desfășurat sub egida Organizației Internaționale a Viei si Vinului, se desfasoara în perioada 22-25 mai 2014.

Prezența deja anunțată a vinurilor din întreaga lume va asigura un nivel ridicat al competiției, rezultatele obținute devenind factor de calibrare al consumului, în folosul producătorilor vinurilor de calitate si de pe la noi.

Asteptam cu interes rezultatele – editia din 2013, cel putin, lansand o platforma foarte dinamica pentru popularizarea vinurilor foarte bune care merita semnalate consumatorilor din Romania.

Degustari 2014 – vinurile lunii aprilie

 

Ferrari – spumante – rose

Ca exista nebuni adorabili in lumea vinului, asta o stiti deja prea bine din moment ce va numarati printre vizitatorii acestui site. Dar cand un italian doreste cu tot dinadinsul sa scoata din vocabularul oenologic al tarii sale particula “numai” inlocuind-o cu “in principal” la capitolul vinificarii spumantelor dupa metoda Martinotti si se incapataneaza sa faca sampanie in Peninsula, acest vizionar poarta numele Giulio Ferrari. Inca din 1902, Azienda Ferrari a spus “nu” caii batute – mult mai usoare si economice de a produce spumant a’l italiano, realizandu-le pe ale sale dupa scoala veche, frantuzeasca, ce pretinde mult mai multa osteneala, dar ofera, in schimb calitatea exclusivitatii. Sampania de azi (ingaduiti-mi sa numesc astfel cuvee-ul rose al Casei Ferrari) e facuta din Pinot Noir si Chardonnay. Acest spumant sec, invechit la sticla, incanta ochiul prin culoarea trandafirie si perlatia bogata, oferind arome placute de coacaze rosii si zmeura ce insotesc un gust sec, mineral, cu impresii delicate de fructe rosii, alune de padure si mosc, pe un final lung si expresiv.

 

Ferrari – spumante – demisec

Episodul sampaniilor italiene continua cu blanc de blanc-ul Casei Ferrari – producator care inca din anul 1902 a ales sa faca in Peninsula vinuri dupa metoda frantuzeasca Champenoise. Spumantul demisec de azi e facut 100% din Chardonnay de Trento si, exceptand amabilul rest de zahar rezidual, se prezinta fix ca un vin de Champagne intr-o zi dintre cele bune. Spre a-l recomanda, va invit sa-l incercati la o ocazie frumoasa, cu certitudinea ca pretul bate concurenta consacrata, cu rezultate comparabile – cum stim ca face marca de automobile omonima din Maranello, dar invers proportional fata de cat va scoate din buzunar crema Frantei pentru a va bucura de senzatiile autentice pe care le ofera, de aceasta data, un “italiano vero”!

 

Velenosi – Ludi, 2008

Luca Maroni pentru italieni e cam ca Robert Parker pentru americani: criticul absolut cand vine vorba de vin. Si daca Luca Maroni a apreciat acest cupaj de Montepulciano, Cabernet Sauvignon si Merlot ca fiind cel mai bun vin rosu italian, cred ca orice recomandare suplimentara e de prisos. Odata deschis, cred ca trebuie mentionat doar ca avem de-a face cu un vin rubiniu complex din estul Italiei (regiunea Marche), cu remarcabila evoluție la pahar, care se deschide cu note sobre de fructe negre, piele si condiment, urmate de arome balsamice, visine si cutie de lemn. Gustul plin, voluptuos, are un parcurs mineral, vibrant. Taninurile fine, extractul bogat si alcoolul amplu aproape ca desavarsesc portretul acestui claret insolit, finalul lung si onctuos fiind cel care puncteaza maxim la caracterul atat de elegant al acestui vin cu adevarat mare!

Cramele Halewood – Hyperion – Cabernet Sauvignon, 2010

Din colectia premium a Cramelor Halewood am degustat cabernet-ul Hyperion din 2010. Imbuteliat in editie mica (doar 10.000 de sticle), vinul a fost invechit timp de 12 luni in baricuri noi de stejar american. Culoarea acestui cabernet este rubinie, vinul avand densitate si corp medii, arome intense de fructe negre de padure, prune afumate si condiment, gust sec, suculent, racoritor, lasand un finish vibrant, foarte placut.

M1 – Crama Atelier – Sable Noble alb, 2013

Spectaculosul cupaj alb de Sauvignon blanc, Chardonnay si Pinot Gris al Cramei Atelier revine la “un vin pe zi” cu rezultatul anului de recolta 2013. Realizat in coordonatele de calitate pe care cunoscatorii le stiu deja, cel mai nou vin din aceasta formula se prezinta proaspat, crocant, intens si expresiv. Aromele vibrante de citrice, soc, piersici si flori albe deschid, gustativ, un vin potent, mineral, cu corpolenta peste medie, cu o buna aciditate si o persistenta care se intalneste de obicei la vinurile mult mai scumpe din acest registru.

M1 – Crama Atelier – Sable noble rosu, 2011

Spuneam anul trecut pe vremea asta cand am degustat cupajul din 2011 de Feteasca Neagra, Merlot si Cabernet Sauvignon al Cramei Atelier din gama Sable Noble, ca recomand pastrarea vinului inca un an sau doi pentru o rotunjire suplimentara care va aduce degustatorului un plus de satisfactie. Imi face placere, redegustandu-l acum, sa spun ca nu m-am inselat: vinul a atins maturitatea pe care o apreciaza atat de mult cunoscatorii, pastrandu-si bogatia registrului aromatic, insa, gustativ, prezentand o aciditate domolita de trecerea timpului, cupajul fiind mai catifelat si oferind un echilibru gustativ evident pe tot parcursul servirii sale, din atac si pana la finish-ul persistent din care nu pot sa nu remarc delicioasa lui parada de fructe negre de padure, vanilie si lemn dulce.

LACERTA – Rose, 2013

Degeaba cautati inclusiv pe site-ul producatorului ca n-o sa gasiti mai multe informatii din sursa sigura despre acest vin deosebit de interesant facut din Burgund Mare, care, dupa parerea mea, deschide un nou capitol in interpretarea rose-urilor romanesti. Mie, cel putin, mi-ar fi placut sa stiu cum acest strugure cu taninuri mai degraba violete a putut sa dea culoarea aceasta rose somon, ca la carte, si prin ce metoda anume a fost obtinut acest rose vioi, mineral, cu impresii delicate de fructe rosii si flori de livada – ca tot au inflorit caisii pe vremea aceasta! Acoperit, deci, de scutul ignorantei, nu-mi ramane decat sa recomand exceptionala lui calitate prin ceea ce mi-a oferit de la primul pana la ultimul pahar numai recunoscand ca am savurat, bine racit, intregul continut al sticlei si nu m-am limitat sa degust din acest vin doua-trei inghitituri, ca de obicei!

Piccini – Villa al Cortile – Brunello di Montalcino, 2009

Iata un Brunello la inceput de drum, cu multi ani inainte pentru a-si desavarsi maturitatea. Cu alte cuvinte, un toscan de colectie. Avantajul acestui Brunello pentru cei care doresc sa-l deschida imediat salasluieste in faptul ca nu trebuie aerat prea mult, cum este cazul omonimelor sale mature. Asadar, la turnarea in pahare va intampina un vin rubiniu intunecat, cu o structura robusta, indeajuns de rotund cu arome complexe de cirese negre, ciocolata neagra, lemn dulce si condiment, sustinute de subnote minerale si placut balsamice. Corpolenta ampla si finalul lung, bogat in impresii de fructe negre de padure si taninurile coapte recomanda inca de pe acum anul 2009 al acestei editii de Brunello di Montalcino Villa al Cortile de la Piccini ca pe un vin elegant care merita investit cu respect, din punctul meu de vedere, mai ales pentru ceea ce urmeaza sa devina.

Cramele Recas – Sole – rose, 2013

Proaspat medaliat cu Argint la Vinalies Internationales, rose-ul din gama Sole al celui mai titrat producator banatean se prezinta in costumatie de gala pentru intalnirea de azi de la “un vin pe zi”, purtandu-si cu fala roba stralucitoare de culoarea coralului care deschide in pahar arome de trandafir, cirese si fragi. Structura vinului este ceva mai potenta decat media rose-urilor obisnuite, oferindu-ne un caracter asemanator vinului rosu tanar, prin intensitate, vigoarea parcursului si lungimea finalului plin de fructozitate.

Chateau du Trignon – vin rosu AOC Cotes de Rhone, 2011

De pe domeniile Familiei Quiot – producator familiar vizitatorilor site-ului “un vin pe zi” pentru legendarele Chateauneuf-du-Pape-uri listate aici de-a lungul timpului, provine astazi acest vin rosu cu apelatie Cotes-du-Rhone, cupaj complex de Grenache, Mourvedre si Syrah. Lejer si fructos, acest vin rubiniu sec surprinde placut prin arome fine de capsuni, coacaze rosii, paine prajita si condiment, parcursul fin aducand un finish proaspat, cu note amabile de suc de rodie si lemn dulce.

Dominique Pabiot – Les Vieilles Terres – Pouilly-Fume 2013

Cunosc cel putin trei confrati iubitori de vin alb care, atunci cand vine vorba de Sauvignon Blanc-ul pe stil de lume veche, spun la unison acelasi nume ca referinta pentru calitatea lui absolut remarcabila: Dominique Pabiot. Si au dreptate sa fie incantati pentru ca, la fel ca in anii trecuti cand m-am intalnit cu acest vin, editia Les Vieilles Terres din 2013 aduce tipicitatii usor de recunoscut a acestui soi alb semiaromatic inconfundabilele particularitati specifice pouilly-fume-ului: mineralitate, arome fine de miere poliflora, grapefruit, caise si nuga. Gustul sec e sprintar, animat de o aciditate buna care-i confera prospetime si racoreste valul palatin cu impresii savuroase de citrice coapte si ananas.

Vega Sicilia – Pintia – Toro – Cosecha, 2007

Din cand in cand, daca vrem sa fim corecti si sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului, nu trebuie sa ratam ocazia de a descoperi de ce Spania ramane unul dintre redutabilii producatori europeni de calitate. Acest Cosecha al cramei Vega Sicilia (Castillia si Leon) facut in 2007 din Tempranillo si Tinto de Toro va impresiona pe amatorii de vinuri rosii ample prin buchetul generos de visina putreda, lemn dulce, cafea si tonurile iodate de piele argasita care-i arata varsta respectabila. Gustul este catifelat, cu efluvii de fructe negre de padure si ciocolata, sustinute de taninuri viguroase care pregatesc un final de mare clasa!

Vinul inteleg ca se gaseste in magazinele de specialitate la un pret incepand de la aproximativ 200 de RON – dar, din punctul meu de vedere face fiecare banut pentru ca este cel mai bun vin rosu pe care l-am degustat anul acesta!

Da Vinci – Chianti, 2012

Iata un Chianti bun, facut in coordonatele tipice ale probabil celui mai cunoscut vin toscan: direct, nepretentios, corp mediu, fructos si usor de baut. Aromele placute de cirese si fructe negre de padure si finalul lejer condimentat il recomanda ca pe un insotitor perfect al meselor din paste sau chiar preparatelor din carne rosie, pentru ca structura sa este ceva mai robusta decat a mediei Chianti-urilor pe care le gasim de obicei in Romania.

Chateau Piney – Saint Emilion Grand Cru – 2009

Prin caracter si stil, acest vin reprezinta pasul de intrare in anticamera marilor Bordeaux-uri. De aceea, cine cauta la vinul rosu intensitati abisale, corpolenta ampla, extract bogat si alcooli declarativi nu le va gasi aici. In acest Grand Cru de Saint Emilion – cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot, Cabernet Franc si o lacrima de Petit Verdot, degustatorul avizat va intalni lucruri din ce in ce mai rare: eleganta, discretie si buna masura in toate. De la aromele dulci de fructe de padure, vanilie, piele si cacao si pana la condimentul fin, structura zvelta si plina de gratie a gustului in care taninurile bine coapte nu acopera, ci intregesc finish-ul cald si complex, Chateau Piney 2009 este un distins ghid al vinurilor de altadata pe care cunoscatorii le iubesc pentru ceea ce vinificatorii francezi de moda veche reusesc sa ofere lumii de zeci si zeci de ani: cea mai rafinata calatorie in cautarea inghititurii perfecte.

Chateau Pierrefitte – Lalande de Pomerol – 2011

Mi-a trezit atentia acest vin in masura in care as face cunostinta cu cineva care se intampla sa fie vecinul unui om pe care-l admir nespus. Introduc astfel vinul de azi, continuand personificarea, pentru ca stiu despre Libournais – locul de unde provine – ca e peste gard de Pomerol, zona aceea din Bordeaux unde se nasc vinurile despre care nu poti vorbi decat cu respect. Pierrefitte, in cazul nostru insa, e vecinul simpatic, guraliv, saritor la nevoie si cateodata chiar putin rautacios – dar cu un suflet agreabil, de om simplu care nu-ti complica viata inutil si cu care te poti sta la taclale in fiecare zi insa fara sa-ti amintesti mai apoi ce ti-a mai spus, dincolo de “buna ziua”.

Chateau Beauregard – Ducasse, 2010

Acest bordolez imi aduce aminte, daca i-ai intreba pe francezi, cam ce ar bea ei in fiecare zi. Spun ce ar bea, nu ce beau, pentru ca Ducasse-ul din 2010 este totusi peste media vinurilor pe care le-am intalnit prin bistro-uri. Asadar, cupaj clasic de Bordeaux, rubiniu intunecat, nas discret de fructe rosii si negre, vanilie si condiment. Gustul este destul de bogat, nu lipsesc taninurile ferme, dar bine imbracate in structura vinului al carui final este direct si nu foarte elaborat. Un vin de Graves facut parca anume pentru asocieri culinare – adica un Bordeaux corect pe care-l bei cu placere la un pranz obisnuit.

Baglio Baiata – Alagna – Nero d’Avola, 2012

Probabil ca un Nero d’Avola vinificat in aceste coordonate statea pe masa capilor mafiei siciliene atunci cand acestia isi planificau marile lovituri. Reteta e veche, vinul e numai bun de inchinat in momentele importante – atunci cand trebuie sa-ti pastrezi capul limpede (13%alc./vol.), dar vrei totodata ca sangele sa ti se puna in miscare. Nasul este tipic – fructe de padure si cirese negre, destul de intens, se simte lemnul – corpul mediu, parcursul viguros. Dar nu va ganditi ca-l recomand pentru succesul vreunei actiuni ilegale in aprigul stil sicilian pe care-l pomeneam la inceput – sugerez doar ca la o masa campeneasca unde se lasa cu dantuiala merge ca uns!

Olivier Leflaive – Chablis, 2009

Bun Chablis! Cine n-a gustat pana acum stilul burgund de vinificare a Chardonnay-ului are ocazia sa o faca astazi cu acest vin foarte bine facut! Olivier Leflaive respecta coordonatele caracterului consacrat, oferindu-ne un vin mineral, cu note aromatice fine de miere, citrice si flori de camp, gust catifelat, inca destul de proaspat si un finish intens, amintind de grapefruit si iasomie.

Saint Clair – Vicar’s Choice – Sauvignon Blanc, 2012

M-am amuzat cand am citit eticheta acestui Sauvignon Blanc de Noua Zeelanda, amintindu-mi ca acum ceva vreme la “un vin pe zi” degustam Sauvignon-ul Bishop’s Leap (Saltul episcopului). Iata ca acum a venit momentul sa trecem la un alt grad in ierarhia clerica si anume la Vicar’s Choice (Alegerea vicarului)! Deschizand sticla de astazi insa, nu ma mira ca membrii bisericii anglicane de la antipozi si-au dat numele acestor vinuri spectaculoase, pentru ca ele, cu adevarat, par rupte din rai! Sauvignon-ul alb de azi uimeste degustatorul prin aromele intense de fruct tropical, soc si citrice, gustul persistent si proaspat si finishul lung, mineral, vibrant si… pacatos de bun!