Diferența dintre Meseriaș și Maestru: Făurar – DaVino, Alb de Ceptura, 2009

Încep azi seria întâlnirilor cu vinul bun de la VinVest. În capul listei, și după toate regulile sportului minții, albul face prima mutare, la modul cel mai surprinzător cu putință, însă: un vin de Supermarket pe care-l veți putea cumpăra sub 20 RON din retailul general și care vă va bucura peste poate, pentru că este o mișcare de maestru. Produs de Unicom Production SRL – numele poate să ridice sprânceana la citire, dar eu vă zic DaVino – deci reperul calității e deja definit – iar identitatea brandului: o nouă declarație de bun-gust semnată de George Moisescu.

Ce să căutăm, în spatele simbolurilor inițiatice și encriptice de pe etichetă și a prețului indecent de accesibil? Un vin de vară, floral, proaspăt și crocant, ca o crâmpoșie bună (deși-i cupaj de Sauvignon-Blanc, Riesling și Fetească Albă) cu o textură rotundă, delicată, mătăsoasă, pe un corp suplu, fără adâncimi inutile și un gust impresionant: o părere de dulce (deși-i sec, zău!), o iluzie de slăbiciune (deși-i tare, pe 14% alcool pe care nu-i arată!) și paradă de sucuri bune: socată, fresh de mere verzi, limonadă cu mult lime și puțin zahăr , numai bun să te răcorească de la prânzișor și până-n ceas de seară

Ooo, Chardonnay! – Maurel 2006 – Can Bonastre – Spania

Hors concours.

Deși pregătit sufletește să dau verde evocărilor întâlnirilor cu vinul bun de la VinVest, aseară am dat, absolut întâmplător, la București, de un intrus care… a furat startul!

Spectaculosul Maurel 2006 – vinificat de Can Bonastre – Spania (podgoria e situată în Catalunia, la poalele munților Montserrat, între Alt Penedes și Anoia) vine direct pe locul al doilea (la mare diferență de preț în favoarea cumpărătorului!) de cel mai bun Chardonnay degustat de mine, sicilianul Cometa, de la Planeta – din acelasi an!

Față de sicilian, spaniolul vine cu ceva în plus, din capul locului trebuie spus, la metoda de vinificare: este fermentat și învechit la baric timp de 6 luni, devenind, sunt convins, chiar și pentru cei care știu ABC-ul vinului (Anything But Chardonnay!) o mostră de excelență în realizarea unei licori atât de minunate și de complexe, încât musai trebuie încercat măcar o dată în viață.

VinVest 2010 – Oficial, ne merge bine!

Am fost la VinVest. Mi-a plăcut ce am văzut, nu m-a deziluzionat ce am degustat (cu mici exceptii ). Abia intors la București, îmi fac o obligație de onoare să public integral comunicatul de presă remis participanților din zona media la încheierea evenimentului, odată cu mulțumirile mele doamnei Lucia Pârvu și echipei sale (în special domnișoarei Alina Mucichescu, director de Marketing VinVest, pentru efortul susținut și profesionalismul de care a dat dovadă înaintea, în timpul și după săvârșirea evenimentului) care a organizat lăudabil cea de-a șaptea ediție a Salonului Internațional de Vinuri de la Timișoara. Felicitări!

Revin mai încolo cu detalii și impresii personale după ce mă adun puțin și-mi pun, cap la cap, concluziile dintre care unele, sunt convins, o să vă surprindă la modul cel mai plăcut!

Iată comunicatul:

Ou sont les Cabernets d’antan?

Îmi aminteam până de curând, cu nostalgie, de Cabernet-urile adevărate, franțuzești – alea de te poartă în istorie, prin povești de capă și spadă, cu marchize și conți, pe drumuri pietruite mărginite de ferigi și stejari cu umbră deasă. Cabernet-urile mari, mustind de vlaga strugurilor cu aromă grea de fructe de pădure, ciuperci și brusture, dublate de un gust onctuos, bogat, complex și viril, de vin al păcatului băut de sfinți.

Am reîntâlnit de curând un astfel de Cabernet – vinificat de un corsican, descendent parcă din stirpea lui Napoleon: Marc Dworkin – un vin de poveste în care punctele au greutatea secolelor trecute peste Bordeaux – dar, paradoxal, care nu vorbește franțuzește, ci… pre limba vecinilor bulgari.

Clanul Sicilienilor în casa Toscanului…

Joi seara (n-am apucat să postez această întâlnire până acum – și-mi cer scuze, dar mă dor degetele în ultima vreme de la atâta scris și mi s-a iritat gâtlejul de la atâta degustat) am recidivat. Direct de la degustarea de Santomas de la Brașov, în loc să mă duc acasă, ca tot omul, să mă odihnesc, m-am pierdut din nou pe drumul vinului și m-am trezit la Arte & Vino (foarte mișto magazin, păcat că-i cam departe pentru mine, la intrarea în parcul Carol – că altminteri acolo mi-aș muta larii și penații zi de vară până-n seară, cât stă  deschis:)) la degustare de siciliene.

Bun, fin – am zis (de fapt, bun, aspru, greu pământos trebuia să spun, că doar știam că nu m-așteaptă-n pahare balul Filantropiei, ci dansul tenebros, al Siciliei, și, eventual, un cuțit în ficat, pentru că am vorbit prea mult

Ajuns la locul întâlnirii, vrând să impresionez o fată, am reușit să dau din prima cu mucii-n fasole ca-n filmele cu proști: un italian chelbos, dar fercheș nevoie mare îmi înfige în mână un păhărel cam dubios, umplut cu un lichid suspect, compact și verzuliu cu miros de haine vechi. Ulei de măsline! Hait! Fără să știu ce să fac cu dânsul – am băgat grațios degețelul în recipient și am dat să-l sug, gânditor, numai că mascalzonele s-a făcut foc și pară și m-a dat în vileag că-s novice: nu așa, signore! (vorbea o română perfectă, păcătosul, că altfel i-aș fi zis ceva, de dulce și apoi, galant, m-a luat ca pe un frățior handicapat și mi-a explicat ce și cum să fac. Am făcut. Dar după aia rău mi-a părut, că după ce am luat-o pe ulei (da, da, am băut tot paharul, fraților!) și am trecut la vin, am simțit exact ce simte bunica lui Kisantal din Petroșani când deversează stația de epurare de la Kozlodui: nimic nimicuț, decât că am ceva ud în gură! Înciudat, am insistat, pahar după pahar până mi s-au reactivat simțurile (și limba) și am dat de gustul sicilienelor… ce mult mi-au plăcut.