Aici poti sa afli lucruri interesante despre vin, sa descoperi vinuri de exceptie din Romania si din strainatate, sa primesti raspunsuri la intrebari si sa inveti tot ce trebuie pentru ca sa devii un cunoscator adevarat!
Blog Răzvan Jurca
Vine omul, dar mai si pleaca!
Chateau de Laubade – Armagnac – 1963
Aseară, vizitând din nou magazinul Comtesse du Barry, am continuat, prin amabilitatea domnului Călin, seria de degustări pe verticală din colecția de Armagnac de la Chateau de Laubade. După ce zilele trecute m-am desfătat cu anii 1942, 1957 si XO-ul, a venit aseara rândul anului 1963 să îmi pună în mișcare organele ce până acum au dormitat în stare latentă.
Diferența dintre Armagnac-urile foarte vechi (1900 si 1942) și cele apropiate de generația noastră sunt evidente. În sensul că pe acesta din urmă (’63-ul) îl pot aborda fără nici cea mai mică emoție ori blocaj mental, ca pe un prieten vechi cu care-mi permit, de acum, să mă trag de șireturi:)
Iată notele de degustare pentru Chateau de Laubade 1963:
Culoare: arămie cu reflexe de lemn de nuc, limpiditate exceptională
Consistență: onctuoasă, cu densitate aproape uleioasă, corp amplu, structură fermă, echilibru alcoolic perfect, rotund, armonios, aproape sferic 
Caracterul și identiatea de Laubade sunt perfect recognoscibile (odată ce ai gustat unul, e greu să nu-l recunoști pe al doilea, chiar dacă-i din an diferit, constanța caracterului fiind o notă definitorie pentru orice vin sau distilat aparținând unei mărci serioase) diferențele de nuanță între acest armagnac și anii mai vechi constând, în principal, în gradul de șlefuire pe care distilatul l-a dobândit prin timpii diferiți de învechire la baric.
Nasul – excepțional – floral în atac, cu note dominante de violete și grapefruit, apoi devine fructos – pepene galben uscat, pere jambon și caise – multe fructe galbene în buchet – evoluție la pahar absolut remarcabilă.
Gustul – intens, rotund și catifelat (atipic pentru un armagnac mai tânăr, și foarte diferit de cele recente cu care ai ocazia să te întâlnești mai des și care-s mai agresive, aproape tanice) care debutează cu binecunoscuta senzație de dulce-cald, cu note de sirop de cătină și caramel, lemn și fum.
Expresivitatea: armagnac-ul ăsta e mai mult decât amabil: te îndeamnă la vorbă, e un pic flower-power (de, e născut în anii aceia nebuni, când totul era posibil:) cu o particularitate: o notă amăruie, discretă și constantă din atac până în final, amintind de sâmburii de lubeniță pe care îi strivești între dinți când mănânci cu prea mare poftă harbuzul )
Una peste alta, rotund, catifelat, cu această notă particulară ce-l face în ochii mei și mai interesant, armagnac-ul Laubade 1963 confirmă clasa din care provine – și chiar dacă nu are adâncimile abisale ale anilor mai vechi (sau poate tocmai de aceea, pentru câ e mai “uman” și mai prietenos) îmi permit să-l recomand cunoscătorilor care-l pot cumpăra numai de la Comtesse du Barry pentru aproximativ 1000 RON/sticla de 70 cl. Face banii ăștia, zău, numai dacă te gândești că un cognac XO decent se apropie sau chiar depășește acest prag, neoferind, garantat, atâtea și atâtea satisfacții degustătorului avizat.
Concluzie: amicul meu din ’63 primește de la mine 91 de puncte împreună cu urarea de a ne reîntâlni căt mai des!
S-ar putea să te mai intereseze:
Comentează acest articol
Articol © 2009 Vin... şi plec!