Razboiul rose-lor: Spania – Romania 0-1

Aseara la Bruno (cred ca aceasta formula de introducere devine deja consacrata, la mine) am avut o intalnire tare interesanta cu doua rose-uri de marca, aproximativ la acelasi pret, degustate comparativ: Domeniul Coroanei (Segarcea) Muscat Frotignan 2007 si Alma Tobia Rosado 2008.

Inclestarea s-a produs, asadar, ca un duel intre domni: cu deplina egalitate de sanse pentru cele doua vinuri: pahare corecte, la temperatura indicata de producatori, vinurile fiind deschise in acelasi timp.

Pe afară-i vopsit gardul și-năuntru e mustardul – Black Peak (Vinterra) Cabernet Sauvignon 2007

Iată al doilea mare no-no al seriei de evitat pe care am deschis-o ieri: un vin care are toate coordonatele să fie minunat (zonă de origine, producător, sepaj), dar, care, din nefericire s-a dovedit un pic mai bun decât ceea ce guști (dacă ai curiozitatea asta bolnavă:) după ce ai scurs cârpa înmuiată în apă cu dero cu care ai șters acidul scurs din bateria mașinii vara. pe caniculă.

Vorbim aici de un vin titrat – premii, medalii internaționale, reputație serioasă, provenind dintr-o zonă binecuvântată – Vânju Mare – Orevița, Mehedinți (de lângă Oprișor, iertată fie-mi această alăturare în acest context pe care l-am luat anul trecut dintr-un Supermarket cu vreo 25 de lei. Într-al nouălea cer de fericire că l-am găsit la acest suprinzător preț, am luat nu o sticlă, ci două (chiar dacă nu mă omor după vinul demidulce, (dar impresionat de succesul vecinilor de la Oprișor în această categorie – aici mă refer la minunata Sfânta Ana din gama Cupola Sanctis).

Urlați și plecați: Busuioacă de Bohotin – Eclipse Selection 2008 (Pietroasa)

Cu toții cunoaștem etalonul vinului dubios din România – Busuioaca de Bohotin. Vinificat fie de Vinia Cotnari (Iasi), fie de Husi, fie de Vincon (Vrancea). Vinul care ne-a marcat studenția și amintirea primelor beții cu inconfundabilul sau caracter: roze violent, demidulce, parfumat, imbătător, versatil și… ieftin! Ei bine, vinul ăsta (care cateodata ii mai păcălește pe străini prin tipicitate) are toate păcatele: e vinificat oxidativ, dezechilibrat, de cele mai multe ori martirizat și de conditiile in care e pastrat înainte de vanzare, cu evidente note reductive si efecte catastrofale (cefalee si nepermis de lungă perioadă de refacere) ce survin fără excepție după ingerarea unui volum fie el și decent, chiar daca e sifonat sub formă de șpriț. De aceea, după perioada boemă, sunt convins că toți cei care citiți blogul meu, l-ați părăsit fără păreri de rău!

De curând însă, m-am decis să recidivez și să mai dau o șansă Busuioacei, odată ce am reîntâlnit-o sub marca unui producător nou, care și-a lansat ca deviză calitatea fără compromisuri pentru vinurile gamei sale: “Cu RESPECT pentru VINURI și pentru CONSUMATORI” așa scrie mare, declarativ, pe site-ul lor.

Este vorba despre Busuioaca de Bohotin Eclipse Selection 2008 ( vin din regiunea Urlați) de la CRAMA BASILESCU

Pregatirea artileriei: Legenda punctajelor acordate vinului

Dupa cum v-am obișnuit, pentru o descriere și evaluare cât mai obiectivă a vinurilor pe care le prezint, adaug la sfârșitul review-urilor mele câte un punctaj. Deseori ați auzit de la mine că un vin peste 80 de puncte e recomandabil, că unul peste 90 e excepțional sau că unul sub 60 e de nebăut. Astăzi, când îmi pregătesc asaltul asupra vinurilor de căcat, am observat că am omis în postările mele anterioare să redau integral scala de punctaj după care m-am obișnuit să îmi fac referințele. Ea este, practic, scala Parker (introdusă de legendarul Robert Parker – gurul nord-american al vinurilor de pretutindeni) al carei maxim este de 100 de puncte. Nu vă plictisesc cu modul în care se ajunge la acordarea acestor punctaje – asta e deocamdată atribuția mea , ci doar vă indic, în scală, zonele de calitate care fac un vin recomandabil sau nu. De menționat că legenda de mai jos, pe care am adoptat-o și eu, este aceea propusă de Vinul.ro, revista la care am onoarea să scriu:

Cu cărțile pe față: Despre vinuri de care trebuie să te ferești

Începând de azi, ca reacție normală, zic eu, a mârlăniei la care a fost supus un coleg de-al meu, critic independent de vin, din partea unui producător autohton cu derapaje prea mari de la standardele de calitate acceptabile la categoria vinurilor îmbuteliate sub marcă înregistrată, întorc foaia și aleg să vă prezint, din oferta magazinelor de la noi, câteva dintre acele vinuri după care și chiuveta se ia cu mâinile de cap atunci când le-ai vărsat, blestemându-ți nenorocul de a le fi cumpărat, într-ânsa.

Am stat bine să mă gândesc dacă să încep acest demers, sau nu. A prevalat în decizia de a o face următorul fenomen, din păcate prea des întâlnit la noi, ca și aiurea, de altfel: o nepermisă majoritate a vinurilor de raft pe care le cumperi sunt, practic, de nebăut. Și atunci, dacă până acum am semnalat vinurile de calitate excepțională pe care le recomandam oricărui iubitor, ca pe niște nestemate demne să stea în orice colecție respectabilă, atunci de ce nu le-aș prezenta și pe cele de care trebuie fugi ca dracul de tămâie dacă ai fi vreodată tentat să le cumperi?

Înainte de a porni inevitabilul război cu producătorii vinurilor pe care le voi critica aici, cred că e momentul să îmi prezint competențele de a-mi prezenta argumentele și notele critice: