Ieftin și bun: Two Oceans – Pinotage – 2007 (Africa de Sud)

Aseară, unde în altă parte decât la Bruno – am încercat un vin foarte interesant, întâlnirea cu el fiind provocată de o întâmplare la fel de interesantă. E vorba despre un vin relativ ieftin (deci care, după degustare devine mai mult decât recomandabil) cerut cu o poftă incredibilă de unul dintre clienți. Eu, care m-am mai întâlnit cu Pinot Noir-ul acestui producător (și care nu m-a impresionat defel) am fost curios să văd ce l-a încântat atât de tare pe domnul cu pricina, drept pentru care am cerut un pahar și o foaie de hârtie pentru notele de degustare. Iată ce a ieșit din pana criticului:

Pe 13,5% alcool (deci, un vin “tare”, culoarea te avertizează asupra unei posibile făcături: rubiniu intens cu bordură trandafirie, strălucitoare însă cu o consistență suspect de diluată. Mmmm, zic: hai să pornim la vânătoarea de defecte. Dau la nas: Buchet de intensitate medie, însă surprinzător de frumos: predomină vișinele macerate (ca acelea pe care le scoți din vișinată), cu tușe puternice de fructe de pădure (coacăze roșii, mure) susținute de un condiment plăcut, din zona piperului alb.
Corp: mediu, structură fercit echilibrată între zahărul rezidual (7-8 grame/L) și alcoolii puternici, însă neintruzivi.
Gust: Demisec. Atac frumos de vișine coapte, combinat cu coajă de măr verde, suc de coacăze roșii și o notă discretă, plăcută, amăruie, pe final.
Finishul este proaspăt, destul de lung pentru categoria acestui vin, în post gust exprimându-se clar mere verzi, pomelo și grape-fruit, oferind o senzație mai degrabă răcoritoare și delicios de satisfăcătoare.

Ooo, vin frumooos! – ENIRA Reserva, 2006

Pentru că tot a revenit Crăciunul, cu ninsoare și frig mare, am pornit aseară la colindat. Absolut întâmplător ajung la Cafepedia (vis-a-vis de “La Mama 2, lângă magazinul EVA) unde se anunțase concert de jazz și un vin bun în degustare. Așa a fost (de fapt, ca să fiu exact, n-a fost un vin, ci trei și nu bune – ci cam foarte bune!) 3 vinuri ale aceluiași producător purtând brand-ul ENIRA: Easy by Enira 2008, Enira 2006 și… Enira Reserva 2006.

Pe primele două le știam (parcă le-am și scris la vremea lor: vinuri absolut recomandabile în raport calitate-preț-satisfacție: bat de ascultă cu urechea majoritatea vinurilor pe care le-am gustat eu, la palierul lor de preț), pe al treilea (Reserva) l-am mai întâlnit, dar nu am stat la povești cum am făcut-o, pe îndelete aseară. Întâmplându-se minunea, trebuie neapărat să-mi dați două minute să-l laud, că merită!

Razboiul rose-lor: Spania – Romania 0-1

Aseara la Bruno (cred ca aceasta formula de introducere devine deja consacrata, la mine) am avut o intalnire tare interesanta cu doua rose-uri de marca, aproximativ la acelasi pret, degustate comparativ: Domeniul Coroanei (Segarcea) Muscat Frotignan 2007 si Alma Tobia Rosado 2008.

Inclestarea s-a produs, asadar, ca un duel intre domni: cu deplina egalitate de sanse pentru cele doua vinuri: pahare corecte, la temperatura indicata de producatori, vinurile fiind deschise in acelasi timp.

Pe afară-i vopsit gardul și-năuntru e mustardul – Black Peak (Vinterra) Cabernet Sauvignon 2007

Iată al doilea mare no-no al seriei de evitat pe care am deschis-o ieri: un vin care are toate coordonatele să fie minunat (zonă de origine, producător, sepaj), dar, care, din nefericire s-a dovedit un pic mai bun decât ceea ce guști (dacă ai curiozitatea asta bolnavă:) după ce ai scurs cârpa înmuiată în apă cu dero cu care ai șters acidul scurs din bateria mașinii vara. pe caniculă.

Vorbim aici de un vin titrat – premii, medalii internaționale, reputație serioasă, provenind dintr-o zonă binecuvântată – Vânju Mare – Orevița, Mehedinți (de lângă Oprișor, iertată fie-mi această alăturare în acest context pe care l-am luat anul trecut dintr-un Supermarket cu vreo 25 de lei. Într-al nouălea cer de fericire că l-am găsit la acest suprinzător preț, am luat nu o sticlă, ci două (chiar dacă nu mă omor după vinul demidulce, (dar impresionat de succesul vecinilor de la Oprișor în această categorie – aici mă refer la minunata Sfânta Ana din gama Cupola Sanctis).

Urlați și plecați: Busuioacă de Bohotin – Eclipse Selection 2008 (Pietroasa)

Cu toții cunoaștem etalonul vinului dubios din România – Busuioaca de Bohotin. Vinificat fie de Vinia Cotnari (Iasi), fie de Husi, fie de Vincon (Vrancea). Vinul care ne-a marcat studenția și amintirea primelor beții cu inconfundabilul sau caracter: roze violent, demidulce, parfumat, imbătător, versatil și… ieftin! Ei bine, vinul ăsta (care cateodata ii mai păcălește pe străini prin tipicitate) are toate păcatele: e vinificat oxidativ, dezechilibrat, de cele mai multe ori martirizat și de conditiile in care e pastrat înainte de vanzare, cu evidente note reductive si efecte catastrofale (cefalee si nepermis de lungă perioadă de refacere) ce survin fără excepție după ingerarea unui volum fie el și decent, chiar daca e sifonat sub formă de șpriț. De aceea, după perioada boemă, sunt convins că toți cei care citiți blogul meu, l-ați părăsit fără păreri de rău!

De curând însă, m-am decis să recidivez și să mai dau o șansă Busuioacei, odată ce am reîntâlnit-o sub marca unui producător nou, care și-a lansat ca deviză calitatea fără compromisuri pentru vinurile gamei sale: “Cu RESPECT pentru VINURI și pentru CONSUMATORI” așa scrie mare, declarativ, pe site-ul lor.

Este vorba despre Busuioaca de Bohotin Eclipse Selection 2008 ( vin din regiunea Urlați) de la CRAMA BASILESCU