Un Pinotage în cheie serioasă – La Cave, 2009

Încurajat de solicitările prietenilor de la Bruno, îndrăgostiții de Pinotage (cunoscut întregii lumi ca fiind roșul reprezentativ al Africii de Sud – vinificat din soiul omonim creat în 1925 de Izak Perold, primul profesor de viticultură la Universitatea Stellenbosch prin încrucișare de Pinot Noir cu Cinsau(l)t), mă bucură nespus faptul că am făcut în România o nouă descoperire (și mai bună!) în acest registru.

La Good Wine am (re)gustat notabila creație a celebrului cuplu oenolog-vinificator Andre Swanepoel – Koos van der Merwe, cu contribuția cellar-master-ului Hugo Truter de la Wamakersvallei Wynkelder de lângă Paarl (regiunea în care locuiește și Răzvan Macici): La Cave, Pinotage 2009.

Am avut prilejul să mă întâlnesc cu acest vin, în ediția sa din 2004 și acum doi ani, la Londra, unde s-a clasat între primele 10 din degustarea de 70 „best of Pinotage” organizată la Vinopolis – și iată că l-am regăsit acasă pe fratele mai mic într-o formă de zile mari! Spectaculos evoluat, vinul păstrează caracterul fructos și plăcut aromat al Pinotage-ului de la Bruno, doar că, vinificat cu mult mai multă pricepere și atenție la detalii decât Two Oceans 2007, La Cave 2009 propune iubitorilor acestui soi o inițiatică declarație de excelență: Vinul se impune, din capul locului, în categoria „reserva” – ediție mică, single vineyard (Wellington), corp amplu, bogat în extract, pe 14,5% alc/vol, baricat, rotund, catifelat și luuuuuung, beneficiind deja de un minunat buchet de sticlă și care mai poate fi ținut în pivnița colecționarului încă vreo câțiva ani, promițând un potențial de învechire absolut remarcabil. Acest vin, echilibrat și elegant, combină robustețea Hermitage-ului cu delicatețea Pinot-Noir-ului, oferind în parcursul elegant, mult-așteptata notă picantă și parada de fructe roșii, cafea și lemn bine integrat, lipsindu-i însă cu desăvârșire „păcatele” soiului: gustul oxidativ și izul cetonic.

Și încă ceva: vinul acesta, care zău merită băut singur, sosește pe o filieră foarte plăcută cumpărătorului, putând fi comandat direct pe site-ul www.cheiavinului.ro (din selecția disponibilă mai recomand, în această ordine și excelentele albe Chenin Blanc de la Bains Way, Pinot Grigio al lui Prezzolini și Muscatul Ottonel (dulce) de la Feher Arany) și costă puțin sub 90 de RON sticla.

Cutia Pandorei – Paleologu 2008

Cu impresii proaspete de la recent încheiatul târg Good Wine din București – unde vinurile bune au fost mai multe și mai interesante decât oricând – pornesc excursia de prezentare a celor mai grozave (bineînțeles, după gustul meu) cu revelația absolută: Crama Oprișor, Cutia Paleologu 2008.

Știam de existența acestui vin mai demult. După știința mea el s-a lansat acum doi ani în portofoliul de vinuri super-premium ale producătorului mehedințean, făcut fiind din vinuri îngrijite de Veronica Gheorghiu și creat după inspirația Maestrului Liviu Grigorică. Motivul, (frust, recunosc) pentru care nu l-am gustat până acum este prețul mare al unei sticle – și aici „normalul” începe de la volum magnum (1,5l) și paranormalul este întruchipat de jeroboam-ul (dublu magnum) de 3 litri. De fapt acesta din urmă este mult râvnitul viitor trofeu din colecția mea.

Există trei lucruri care fac din vinul ăsta, cel puțin pentru mine, o mare și inițiatică descoperire. Principiul experienței stă aici în triada „mane-tekel-fares” pe care eu o reinterpretez în văzut, gustat, cântărit, toate coordonatele dând câte o sentință fără drept de apel. Când îl vezi, halucinanta etichetă și cutia neagră din lemn negeluit care-l adăpostește (care arată exact ca acelea de care mă speriam, copil fiind, când aducea tata acasă câte un instrument de măsură pe care-l folosea în mina de cărbuni), senzația e copleșitoare. Pictorul Ciprian Paleologu – autorul operei magnum face din bizar, cu omuleții săi neolitici bântuiți de expresii grotești, un statement infernal: hic sunt leones – nu deschide dacă nu ești pregătit să lași orice speranță. Cu inima-n dinți, am gustat – și aici am deschis cutia la care mă refeream în titlu: expresia superbă a cupajului de Cabernet Sauvignon (mult) cu Fetească neagră (destulă) Shiraz (suficient) și Dornfelder (atât cât trebuie sâ-i dea culoarea delirantă, potențând perfect în cerneală violet abisul rubiniu al licorii) te duce într-o sarabandă de zile mari la pragul încă neatins la noi al celor 95 de puncte care-ți repetă într-un interminabil leitmotiv finalul grandios. Cântărit, ansamblul pare o bucată de fontă fierbinte, proaspăt ieșită din forjă: te sleiește de puteri până a apuca să torni în pahar – și aici e cheia care-l anunță celor care încă nu mă cred încă pe cuvânt, ca pe un vin cu adevărat greu.

De aceea nici nu cred că are rost să irosesc cerneala în desuete note de degustare: vinul este inițiatic, gigantic, abisal. Pe mine m-a făcut, după ce l-am gustat, să rămân, exact ca în mitul cutiei Pandorei: doar cu speranța că am să-l mai gust măcar o dată. Pentru că la ce-ți oferă, din toate punctele de vedere, revin cu picioarele pe pământ doar ca să zic cu mâna pe inimă atât: face toți banii!

Aventurosul destin al altor 3 fete de împărat

Incitant denumitul “3 Fete Negre”, din colecţia ANIMA (gamă creată la Săhăteni de Aurelia Visinescu) este un nou vin interesant apărut de curând pe care vi-l semnalez. Acest cupaj de  Fetească Neagră, din recoltele a trei ani consecutivi (2007, 2008 şi 2009) este asamblat din struguri recoltați din 3 loturi cu destule diferențe de terroir, provenind din satele Săhăteni, Năeni şi Finţeşti.

De aici vine și frumusețea poveștii lui: Odată cu paharul degustat, am citit in foglieta care insotea sticla că “Principalul diferenţiator al vinului ’3 Fete Negre’ este elementul de noutate adus de asamblarea aceluiaşi soi de vin, pentru că, după cum ştim, de obicei cupajele se realizează din soiuri deosebite. Aurelia Vişinescu a ales rodul anilor 2007, 2008, 2009 pentru că s-au dovedit extrem de generoşi şi spectaculoşi pentru Fetasca Neagră. Potrivit dictonului care spune că lucrurile bune necesită răbdare, procedeul de cupajare a vinului ’3 Fete Negre’ a fost unul îndelungat.”

După cele  8 luni de baricare și îmbutelierea șarjei experimentale în numai 2535 de sticle, vinul a ieșit vioi și destul de expresiv, cu note frumoase de vișină coaptă, coacăze roșii și praf de cacao ce gâdilă nasul în mod foarte plăcut, urmate în gust de prună trasă-n ciocolată, piele și condiment, totul pe un corp pe care l-am simțit mai degrabă mediu și cu un finiș plăcut și destul de lung. Structura catifelată și taninii moi fac din degustarea acestui vin ca paginile care încep să descrie fericit în cartea vinurilor românești aventurosul destin al Feteștii Negre să semene aici cu povestea celor trei fete de împărat, dar care, de data aceasta, au făcut ce-au făcut de și-au găsit fiecare Făt-Frumosul!

Nohanul de Gohor – un vin bun de Plugușor!

Prietenul Costăchel de la Iași va fi probabil fericit să citească în rândurile de mai jos cum am descoperit chiar la el în bătătură un vin cum rar mi-a fost dat să degust, făcut parcă special pentru însoțirea sarmalelor moldovenești la cumpăna dintre ani. Nohanul de Gohor – un soi alb paradoxal, despre care una citești în cărțile de specialitate, cum că e un hibrid american aclimatizat în nordul țării la începutul secolului trecut, dar care de fapt vezi că provine din vițe bătrâne despre care localnicii spun că s-au găsit pe dealurile Bârladului chiar și pe vremea lui Ștefan, ale cărui mese mult le-a înveselit!
Vinul, făcut în casă, după o metodă proprie, care presupune fermentarea la cuvă de lemn, iar apoi transferul vinului nou, nefiltrat, din budană în butoiaș, ocazie cu care se și limpezește, devenind de un auriu luminos, este sec și relativ slab alcoolic (până în 11% alc./vol). Nohanul are un frumos caracter aromatic amintind de ananas și pepene galben amestecate cu măr domnesc, de o aciditate sprințară care-l susține vioi de la an la an, dar nu mai mult! Corpul atletic îl face spornic la băut, mai ales dacă e adus la masă direct din răcoarea beciului, acolo unde i se desăvârșesc alături și Tireazul ori Ceaslaua. Gustul este îndeajuns de intens încât să reziste aromelor seducătoare ale sarmelelor răsucite în foi de viță, gătite aici în oale mari, smălțuite, ori jocului ghiduș între dulce și sărat al legendarelor poale-n brâu.
Pentru că vinul nu se trage la sticlă, cei care-l meșteșugesc nu-l stabilizează defel și nici nu-i adaugă arome de împrumut, iar despre zahăr strecurat într-ânsul, ferească Dumnezeu! El se bea gospodărește, cum vine înspumat de la cana, aducând voie bună mesenilor și neastâmpăr picioarelor care te ridică la joc oleacă mai devreme decât te-ndeamnă cobzarul. De aceea pe acesta, frumos, năbădăios și mândru îl recomand ca pe un minunat vin de sărbătoare, de băut cu râvnă, nu de gustat, alături de cei dragi, căci după el, vorba românului, cele bune să se-adune și să ne auzim sănătoși la anul și la mulți ani!

S-a deschis ProVino!

Deschiderea oficiala a Festivalului international PROVINO – Vin, Arta,Gastronomie a avut loc pe 3 noiembrie 2011, la Centrul Expozitional Providenta din Iasi. Puteti vizita PROVINO pana pe 6 noiembrie inclusiv.

Festivalul gazduit de centrul cultural si istoric al Moldovei depaseste cadrul de expozitie care aduce in fata publicului peste 150 de sortimente de vin. PROVINO reprezinta un eveniment al Vinului, o Scoala a Vinului innobilata de arta si propune publicului sau seri de socializare intr-un cadru rafinat, cu muzica buna si o expozitie de arta, lansari si degustari de vin, cursuri de introducere in lumea vinului, si show-uri gastronomice live.